Versetul favorit de azi: Dragostea

Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu să fiu în ei.“

Fiul Dumnezeului celui Atotputernic vine pe pământ să ne arate dragostea văzută la Tatăl și în evanghelia după Ioan vedem o strânsă legătură dintre Fiul omului și Dumnezeu. Iar dragostea pe care I-o arată Tatăl, Domnul Isus vrea să o împărtășească cu noi, "cei ce vor crede în EL prin cuvântul apostolilor" (ioan 15.20). Citind evanghelia după Ioan simt o armonie, un fel de melodie o plăcere în această relație pe care Isus o explică muritorilor și o trăiește cu adevărat. Nu-și uită niciodată scopul: Lucrarea pe care o duce la capăt din proprie inițiativă dar o face și cu plăcere, știind că lumea are nevoie de aceasta pentru a vedea viața veșnică o lucrare pe care apostolii de multe ori (și chiar noi uneori) nu o înțeleg având o înclinație pământească fiind și lipsiți de Duh Sfânt în acele momente. Cântarea Cântărilor e slabă în raport cu ceea ce se citește printre rânduri, dincolo de cuvinte în evanghelia după Ioan (cea pe care o studiez acum) în povestea de iubire dintre Tatăl și Fiul Său iar dovezile ei sunt de netăgăduit, e Adevărul care ne face liberi de sub puterea robiei păcatului. Ce altceva și-ar mai dori omul dacă vorbește și are o relație cu Dumnezeu ?

 

Domnul Isus a venit pe pământ să ne definească niște cuvinte. Dragostea. Pacea. Tatăl. suferința. etc Să ne dea un viitor și o speranță și să ne facă să tânjim după relația noastră cu Dumnezeu.

Știu că Tu întodeauna Mă asculți. Dar spun lucrurile astea ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.

Cum am fi știut noi, muritorii ce e aia dragoste dacă n-ar fi venit pe pământ ? Cum am fi știut noi să trăim în relație cu Dumnezeu dacă EL nu ne-ar fi arătat ? Parcă slovele/cuvintele Bibliei prind viață atunci când le citesc ca și cum Dumnezeu mi-ar vorbi personal, nu ca pe o revistă sau carte urmărind firul narațiunii.

 

Până în momentul în care Dumnezeu își întoarce Fața de la Fiul Său care a luat greșelile fiecărui om de pe planetă, din istorie în așa fel încât nici Soarele nu mai poate privi la EL, dar asta e soluția (dragostea) încă dinainte de căderea omului în păcat sau creerea lumii. Domnul Isus a restaurat prin dragoste tot ce primul om (Adam) a călcat în picioare în așa fel încât creația mâinilor Sale să ajungă la adevăratul potențial având bucurie deplină (fericire). Dacă temelia lui Hristos a fost pusă și Cuvântul a prins rădăcini în miezul ființei omului nimic nu-l mai poate despărți de această Dragoste unde s-a ajuns doar datorită chemării Tatălui.