Filozofia deșartă + reguli cu aparență de înțelepciune + smerenie aparentă + asprime față de trup + închinare voită

 În Epistola către Coloseni 2:23, Pavel vorbește despre reguli cu aparență de înțelepciune, dar care nu au putere reală asupra inimii omului.

Versetul (pe scurt) spune că aceste lucruri:

• au „o înfățișare de înțelepciune”

• țin de „închinare voită” (religiozitate inventată de oameni)

• implică „smerenie” aparentă

• presupun „asprime față de trup”

• dar nu sunt de niciun preț împotriva firii pământești

---

🔎 Despre ce reguli vorbea Pavel?

În context (Coloseni 2:16–23), el se referă la:

• reguli alimentare („nu lua, nu gusta, nu atinge”)

• sărbători religioase obligatorii

• ritualuri impuse

• practici ascetice (autopedepsire, înfometare excesivă etc.)

• închinare la îngeri

Problema nu era disciplina în sine, ci ideea că aceste reguli te fac mai spiritual sau mai mântuit.

Pavel spune clar: mântuirea este prin Hristos, nu prin respectarea unor reguli omenești.

---

📌 La ce s-ar putea referi astăzi?

Principiul rămâne valabil în orice confesiune, inclusiv în biserici baptiste sau în altele, dacă apar situații de genul:

• reguli culturale prezentate ca fiind porunci divine

• interdicții care nu sunt clar biblice, dar sunt tratate ca standard al mântuirii

• ideea că spiritualitatea se măsoară prin lucruri exterioare (îmbrăcăminte, anumite obiceiuri etc.)

• accent excesiv pe ce „nu ai voie” în loc de transformarea inimii

Important:
🔹 Disciplina bisericii ≠ legalism
🔹 Ordinea în biserică ≠ reguli pentru mântuire

Baptiștii, teologic vorbind, pun accent pe:

• mântuirea prin har

• autoritatea Scripturii

• libertatea conștiinței

Deci, oficial, teologia baptistă nu susține mântuirea prin reguli. Însă, ca în orice comunitate, pot exista uneori tradiții locale care ajung să fie tratate prea rigid.

---

💡 Ideea centrală a lui Coloseni 2:23

Pavel spune că:

Regulile exterioare pot părea spirituale, dar doar Hristos schimbă inima.

Nu disciplina exterioară rezolvă problema păcatului, ci unirea cu Hristos (vezi Coloseni 2:6–15).

---

Coloseni 2:6–7 – „Hrăniți din El”

În Epistola către Coloseni 2:6–7, Paul the Apostle spune:

„După cum ați primit pe Hristos Isus Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El…”

Ce înseamnă „hrana” și „creșterea”?

Nu e vorba de mâncare fizică, ci de:

• rămânerea în Hristos

• învățătura sănătoasă despre El

• încrederea în har, nu în reguli

• o relație vie, nu un sistem religios

Imaginea este a unei plante:

• rădăcina = Hristos

• hrana = adevărul Evangheliei

• creșterea = maturitate spirituală

Creșterea reală vine din:

• credință

• cunoașterea lui Hristos

• lucrarea Duhului Sfânt
  nu din reguli exterioare.

---

⚠️ „Filozofia goală” și „vorbărie înaltă”

În 2:8 Pavel avertizează împotriva:

• „filozofiei și amăgirii deșarte”

• tradițiilor omenești

• învățăturilor care nu sunt „după Hristos”

Ideea nu este că orice filozofie e rea, ci că orice sistem care adaugă condiții la Hristos devine periculos.

---

🧥 Aplicat la exemplele tale

Hai să le luăm pe rând, pe principiul biblic, nu pe confesiuni:

1️⃣ Costum, cravată, barbă

Biblia nu impune:

• costum

• cravată

• bărbierit

• interdicție la barbă

Dacă cineva spune:

„Nu ești spiritual dacă nu porți costum”
sau
„Barba te face mai puțin sfânt”

— atunci asta devine exact tipul de regulă pe care Pavel îl critică: standard extern ridicat la rang de spiritualitate.

Însă:

• dacă cineva alege personal să se îmbrace elegant din respect — este libertatea lui.

• problema apare când devine criteriu de acceptare spirituală.

---

2️⃣ Cercei, lanțuri

Noul Testament nu interzice explicit aceste lucruri. Principiul este:

• modestie

• decență

• inimă curată

Dacă cineva spune:

„Cerceii te scot din mântuire”

— asta nu e Evanghelie.

Dar dacă un credincios renunță din conștiință personală, este alegerea lui.

---

3️⃣ Tăierea împrejur și Legea

Aici Pavel este foarte clar (vezi Coloseni 2:11–17):

• Tăierea împrejur nu mai este cerută.

• Zilele, sărbătorile și regulile alimentare erau „umbra lucrurilor viitoare”.

• Hristos este realitatea.

A încerca să impui Legea mozaică pentru mântuire înseamnă a ne întoarce la ceva ce Hristos a împlinit deja.

---

4️⃣ Porcul, zilele speciale (ex: adventiști)

Pavel spune explicit:

„Nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare…” (Col 2:16)

Deci:

• dacă cineva alege personal să nu mănânce porc — este libertatea lui.

• dacă spune că este condiție de sfințenie — devine legalism.

---

5️⃣ Rugăciunea simultană (ex: penticostali)

Rugăciunea cu voce tare nu este păcat.
Dar dacă devine:

• singura formă „acceptată”

• măsura spiritualității

• impusă ca regulă zilnică obligatorie

— atunci intră în zona tradiției ridicate la rang de poruncă.

---

🔥 Esența mesajului din Coloseni 2

Pavel nu atacă disciplina.
El atacă ideea că:

Reguli exterioare = creștere spirituală.

Versetul 23 spune clar:

au aparență de înțelepciune… dar nu au nicio putere împotriva firii pământești.

Adică:

• Poți purta costum și totuși să fii mândru.

• Poți mânca doar „curat” și totuși să fii rău.

• Poți respecta zilele și totuși să nu-L cunoști pe Hristos.

---

🪴 Creșterea adevărată

Creșterea reală este:

• caracter transformat

• smerenie autentică

• iubire

• răbdare

• curăție interioară

Și asta vine din:

• unirea cu Hristos

• viață trăită în Duhul

• har, nu frică

---

 Contextul din Coloseni 2:8

În Epistola către Coloseni 2:8, Pavel spune:

„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii și nu după Hristos.”

Observă criteriul cheie:
„nu după Hristos”

Problema nu este simplul fapt că ceva se numește „filozofie”, ci dacă:

• mută centrul de la Hristos

• adaugă condiții pentru mântuire

• oferă o „cunoaștere superioară” paralelă cu Evanghelia

• promite transformare spirituală prin altceva decât Hristos

---

🧠 Ce tip de filozofii erau atunci?

În Colose probabil exista un amestec de:

• misticism iudaic

• ascetism sever

• elemente proto-gnostice (cunoaștere secretă)

• reguli alimentare și ritualuri

• închinare la îngeri

Era o spiritualitate „complexă”, sofisticată, dar care dilua suficiența lui Hristos.

---

🧘‍♂️ Unde intră yoga?

Depinde ce înțelegi prin yoga.

1️⃣ Yoga ca sistem spiritual hindus

Yoga tradițională face parte din spiritualitatea hindusă și presupune:

• concepte despre energie (prana)

• chakre

• unire cu „absolutul”

• dizolvarea sinelui

În această formă, este o practică religioasă, nu doar exercițiu fizic.
Dacă este adoptată ca metodă de iluminare spirituală, atunci intră clar în categoria „nu după Hristos”.

Pentru un creștin, problema nu e întinderea mușchilor, ci:

Caut transformare spirituală prin altă cale decât Hristos?

---

2️⃣ Yoga ca exercițiu fizic de stretching

Dacă cineva face doar mișcări fizice pentru flexibilitate, fără componentă spirituală, situația e diferită.

Devine o chestiune de conștiință personală (vezi Romani 14).

---

🔎 Alte exemple moderne de „filozofie și amăgire”

Pot intra aici lucruri precum:

• New Age (energii universale, legea atracției)

• spiritualitate fără Hristos („toate drumurile duc la Dumnezeu”)

• legalism religios (mântuire prin reguli)

• ideea că ai nevoie de „tehnici” speciale pentru iluminare

• sincretism (amestec Hristos + altceva)

Ideea de bază:

Orice sistem care spune „Hristos nu e suficient” intră în avertismentul lui Pavel.

---

⚖️ Atenție la extreme

Două pericole:

1. Să vedem demoni în orice lucru cultural.

2. Să adoptăm fără discernământ practici care au rădăcini spirituale incompatibile.

Echilibrul este întrebarea:

• Îmi hrănește asta relația cu Hristos?

• Sau mă îndepărtează subtil de suficiența Lui?

---

🎯 Esența

„Filozofia deșartă” nu este neapărat intelectualismul,
ci orice sistem care:

• promite creștere spirituală

• fără dependență de Hristos

• sau care adaugă ceva la har

Criteriul din Epistola către Coloseni 2:8 este:

„nu după Hristos”

Întrebarea cheie nu este „sună spiritual?”, ci:
Îl înlocuiește, îl diluează sau îl completează pe Hristos?

---

1️⃣ Yoga

✔️ Ca exercițiu fizic (stretching)

• mișcare

• respirație

• flexibilitate
  → nu este în sine o problemă spirituală.

⚠️ Ca sistem spiritual

Yoga tradițională este legată de:

• hinduism

• ideea de energie universală

• dizolvarea sinelui în absolut

• iluminare prin tehnică

Dacă este folosită ca metodă de „trezire spirituală”, atunci devine „altă cale” decât Hristos.

Problema nu e postura corpului, ci sursa mântuirii și a transformării.

---

2️⃣ Meditația

📖 Meditația biblică

În Biblie înseamnă:

• a cugeta la Cuvânt

• a reflecta la caracterul lui Dumnezeu

• a umple mintea cu adevăr

🧘 Meditația de tip New Age

• golirea minții

• conectarea la „univers”

• descoperirea divinității din tine

Aici apare diferența majoră:
Creștinismul spune: Dumnezeu este distinct de creație.
New Age spune: divinitatea este în tine.

Asta intră clar la „nu după Hristos”.

---

3️⃣ Psihologia modernă

Aici trebuie echilibru.

✔️ Ce este neutru sau util:

• înțelegerea traumelor

• mecanismele emoționale

• terapie pentru depresie/anxietate

Psihologia ca știință a comportamentului nu este automat anti-creștină.

⚠️ Ce poate deveni problematic:

• „tu ești centrul universului”

• „păcatul nu există, doar condiționare”

• „mântuirea = stimă de sine ridicată”

Când omul devine propriul salvator, intrăm în zona avertizată de Pavel.

---

4️⃣ Practici din biserici

Aici lucrurile devin mai sensibile.

a) Legalism

• reguli de îmbrăcăminte ridicate la rang de sfințenie

• mântuire prin respectarea standardelor culturale

• presiune prin frică

Asta intră direct în Coloseni 2:23:

„au aparență de înțelepciune… dar n-au nicio putere”

b) Experiențialism exagerat

• căutarea constantă de trăiri intense

• măsurarea spiritualității prin manifestări

• „dacă nu simți X, nu ai Duhul”

Și asta poate deveni „nu după Hristos” dacă experiența înlocuiește adevărul.

---

5️⃣ Legea, zilele, mâncarea

Pavel este explicit:

• nimeni să nu vă judece pentru mâncare

• nimeni să nu vă judece pentru zile

• acestea erau umbre

Dacă cineva spune:

„nu ești spiritual dacă mănânci porc”
sau
„nu ești mântuit dacă nu ții o anumită zi”

— intrăm în exact problema din Colose.

---

🔥 Ce au toate în comun?

Toate devin „filozofie deșartă” când:

1. Mută centrul de la Hristos.

2. Adaugă condiții la har.

3. Promit transformare prin tehnică.

4. Fac omul autonom spiritual.

---

⚖️ Trei pericole mari azi

1️⃣ Legalism (reguli exterioare = spiritualitate)
2️⃣ Misticism (experiență = adevăr)
3️⃣ Autonomie (eu mă mântuiesc prin dezvoltare personală)

Toate pot arăta sofisticat și „high sounding”.

---

🌱 Cum știm că ceva e sănătos?

Pune-ți 4 întrebări:

• Îl face pe Hristos suficient?

• Mă duce la dependență de El sau la tehnici?

• Produce smerenie sau mândrie spirituală?

• Mă apropie de adevărul Scripturii?

Dacă Hristos rămâne centrul și suficiența — ești în siguranță.

---

Criteriul din Epistola către Coloseni 2 este:

Este „după Hristos” sau adaugă / înlocuiește suficiența Lui?

Nu eticheta contează, ci conținutul și accentul.

---

1️⃣ „Evanghelia prosperității”

Aici lucrurile sunt mai clare teologic.

Această învățătură spune, în esență:

• credința aduce automat prosperitate materială

• dacă ai destulă credință, vei fi sănătos și bogat

• sărăcia sau boala indică lipsă de credință

Problema:

• mută centrul de la Hristos la beneficii

• transformă credința într-un mecanism de obținere

• promite ceea ce Noul Testament nu promite

În Coloseni, Pavel spune că în Hristos avem „toată plinătatea” — nu prosperitate garantată.

Teologic vorbind, da — poate intra în categoria „amăgire” dacă devine o altă „evanghelie”.

---

2️⃣ Ortodoxie / Catolicism și tradiția

Aici trebuie finețe.

Atât Biserica Ortodoxă cât și Biserica Catolică afirmă că:

• mântuirea este prin har

• Hristos este Mântuitorul

Problema apare în dezbaterea despre:

• autoritatea tradiției pe lângă Scriptură

• rolul sacramentelor

• mijlocirea sfinților

• structura eclezială

Din perspectivă protestantă, dacă tradiția:

• adaugă condiții la mântuire

• introduce mediatori suplimentari

• face harul dependent de ritual

— atunci se consideră că se depărtează de principiul „Hristos suficient”.

Din perspectiva ortodoxă/catolică, tradiția nu este „adăugare”, ci continuitate apostolică.

Deci aici nu e simplu „da sau nu”, ci ține de cum înțelegi autoritatea și suficiența lui Hristos.

---

3️⃣ Mișcarea carismatică / accent pe experiență

Mișcarea carismatică pune accent pe:

• daruri spirituale

• manifestări vizibile

• experiență

• uneori dans și exprimare corporală

Problema apare dacă:

• experiența devine măsura spiritualității

• cineva este considerat „mai spiritual” pentru că manifestă ceva

• trăirea înlocuiește adevărul biblic

Dar:

• exprimarea bucuriei nu este păcat

• în Scriptură există manifestări emoționale

Din nou, devine problematic doar dacă:

experiența devine condiție sau dovadă obligatorie a mântuirii.

---

🔎 Observă un tipar

Toate pot deveni problematice dacă:

• adaugă la Hristos (tradiții ca și condiții)

• înlocuiesc Hristos (prosperitate ca scop)

• eclipsează Hristos (experiență mai importantă decât adevărul)

Dar toate pot exista și într-o formă moderată fără să fie automat „filozofie deșartă”.

---

⚖️ Pericolul real din Coloseni

Nu era doar o regulă sau o practică.
Era ideea subtilă:

Hristos nu este suficient.

Când cineva spune:

• „Hristos + prosperitate”

• „Hristos + tradiție obligatorie”

• „Hristos + experiență obligatorie”

• „Hristos + reguli externe”

— atunci intrăm exact în avertismentul lui Pavel.

---

🌱 Echilibrul matur

Maturitatea spirituală nu înseamnă:

• să demonizăm tot ce e diferit

• nici să acceptăm orice

Ci să păstrăm centrul:

✔️ Hristos este suficient
✔️ Harul este baza
✔️ Transformarea este lucrarea Duhului
✔️ Practicile sunt secundare

---

Tatăl nostru: viața centrată pe eul nostru

Îți explic foarte concret, pe situații reale de viață, ca să vezi cum arată trecerea de la „eu în centru” la „Dumnezeu în centru”.

Ideea nu este să nu mai exiști tu.

Ideea este: cine este scopul final al lucrurilor?

1️⃣ „Sfințească-se Numele Tău” – în mine

🔹 Situație: Cineva te tratează nedrept la muncă

Viață centrată pe sine:

„Cum îndrăznește?”

Mă apăr agresiv.

Vorbesc de rău.

Îmi pierd pacea.

Viață centrată pe Dumnezeu:

Întreb: „Cum pot reacționa astfel încât Numele lui Dumnezeu să fie respectat prin mine?”

Aleg calmul.

Spun adevărul fără răutate.

Refuz bârfa.

➡ Practic: în acel moment alegi să protejezi reputația lui Dumnezeu mai mult decât orgoliul tău.

🔹 Situație: Copiii tăi greșesc

Self-centered:

„Mă faci de rușine.”

Reacție din imagine personală.

God-centered:

„Cum îi pot forma astfel încât să-L onoreze pe Dumnezeu?”

Disciplină cu dragoste, nu din ego.

2️⃣ „Vie Împărăția Ta” – în deciziile zilnice

Împărăția lui Dumnezeu înseamnă: Dumnezeu domnește.

🔹 Situație: Ai oportunitatea să câștigi mai mult, dar compromiți integritatea

Self-centered:

„E pentru familia mea.”

„Toți fac asta.”

„Am nevoie.”

God-centered:

„Dacă accept, Împărăția Lui domnește aici sau nu?”

Refuzi compromisul.

Ai încredere că El îți poartă de grijă.

Asta e foarte practic.

🔹 Situație: Program încărcat

Self-centered:

Timp pentru mine.

Dumnezeu rămâne pe ultimul loc.

God-centered:

Întâi Îl pun pe El.

Îmi organizez ziua cu El în centru.

Întreb: „Unde pot fi o binecuvântare azi?”

3️⃣ „Facă-se voia Ta” – când lucrurile nu ies cum vrei

Aici se vede adevărata schimbare.

🔹 Situație: Nu primești promovarea

Self-centered:

Frustrare.

Amărăciune.

Îndoială.

God-centered:

„Dacă voia Lui e alta, înseamnă că planul Lui e mai bun.”

Pacea rămâne.

Bucuria nu dispare.

Exact ce spune textul:

Dumnezeu este tot pe tron.

Păcatele sunt tot iertate.

Diavolul este tot înfrânt.

Deci de ce să dispară bucuria?

4️⃣ „Pâinea noastră cea de toate zilele” – cum se schimbă perspectiva

Nu este greșit să ceri:

salariu

educația copiilor

sănătate

casă

Dar diferența este motivația.

Self-centered:

„Vreau siguranță.”

„Vreau confort.”

„Vreau control.”

God-centered:

„Doamne, dă-mi exact cât am nevoie ca să Te pot sluji bine.”

„Dacă dai mai mult, îl folosesc pentru Tine.”

„Dacă dai mai puțin, tot am încredere.”

Asta eliberează enorm.

5️⃣ Testul simplu al centrului

Îți dau un test foarte practic:

Când se întâmplă ceva bun sau rău, întreabă:

Dacă asta îmi afectează confortul, dar nu Împărăția lui Dumnezeu — de ce sunt atât de tulburat?

Dacă asta îmi afectează reputația, dar nu gloria lui Dumnezeu — de ce reacționez așa?

Acolo vezi dacă ești centrat pe tine sau pe El.

6️⃣ Cum arată concret o zi trăită diferit

Dimineața: „Doamne, azi vreau ca Numele Tău să fie onorat prin mine.”

La muncă: „Cum pot arăta caracterul lui Hristos aici?”

În conflicte: „Cum ar reacționa Isus?”

În decizii financiare: „Împărăția sau confortul meu?”

Seara: „Unde am trăit pentru mine? Unde pentru Tine?”

Esența schimbării

Nu înseamnă:

să nu mai ai dorințe,

să nu mai ceri nimic,

să devii pasiv.

Înseamnă: 👉 Dorințele tale sunt subordonate voii Lui.

👉 Bucuria ta nu depinde de circumstanțe.

👉 Identitatea ta nu mai depinde de succes.

Când Dumnezeu devine centrul, nu mai trăiești din reacții emoționale la ce ți se întâmplă.

7 Lecții spirituale și practice pentru părinții unui copil cu dizabilități

1️⃣ Dragostea necondiționată

Verset: 1 Corinteni 13:1-3

Lecție: Copilul este iubit pentru cine este, nu pentru „ce poate face”. Dragostea activă transformă provocările în oportunități de creștere spirituală.

2️⃣ Răbdarea zilnică

Verset: Iacov 1:2-4

Lecție: Fiecare dificultate este o școală de răbdare. Micile frustrări zilnice devin antrenament pentru inima și caracterul părintelui.

3️⃣ Încrederea în Dumnezeu

Verset: Psalmul 127:3

Lecție: Copilul este un dar de la Dumnezeu. Încrederea în El oferă sprijin și înțelepciune, chiar când nu înțelegem totul.

4️⃣ Compasiunea și empatia

Verset: Matei 25:40

Lecție: A-i însoți pe cei vulnerabili dezvoltă compasiune și smerenie. Părintele învață să răspundă nevoilor cu inimă deschisă, așa cum Dumnezeu o face pentru noi.

5️⃣ Acceptarea limitărilor

Verset: 2 Corinteni 12:9 („Ajunge harul Meu”)

Lecție: Nu putem controla totul; dar harul lui Dumnezeu ne susține în slăbiciuni. Recunoașterea limitărilor personale și ale copilului devine loc de har.

6️⃣ Suferința ca școală spirituală

Verset: Evrei 5:8

Lecție: Suferința și dificultățile ne formează caracterul și credința. Ele nu sunt pedeapsă, ci „atelier” pentru maturizarea spirituală.

7️⃣ Bucuria în darurile lui Dumnezeu

Verset: Filipeni 4:4, Psalm 118:24

Lecție: Chiar în mijlocul dificultăților, părintele poate găsi bucurie în copil și în fiecare moment, ca răspuns de mulțumire și prețuire a darului divin.

---

🔹 Sinteză:

Copilul cu dizabilități nu este doar cel care primește grijă; el poate fi profesor spiritual pentru părinți, arătând cum să iubești necondiționat, să ai răbdare, să ai credință și să crești în compasiune.

Dragostea este liantul care transformă durerea, ascultarea și sacrificiul în maturizare și comuniune cu Dumnezeu

1 Corinteni 13:3: ... fără dragoste, orice sacrificiu sau durere, oricât de mare, devine lipsit de valoare spirituală.

1️⃣ Dragostea este esența

Chiar dacă faci acte extreme, suferi, te jertfești fizic sau moral, dacă nu este dragoste, nu contează din perspectiva lui Dumnezeu.

Dragostea face ca suferința să fie transformatoare, nu doar durere.

2️⃣ Suferința are sens doar prin iubire

Suferința lui Isus devine mântuire tocmai pentru că iubirea Sa față de Tată și oameni o însoțește.

Fără iubire, sacrificiul rămâne „gol”, doar o experiență fizică sau emoțională.

3️⃣ Lecție pentru viața noastră

Nu căutăm suferința de dragul ei.

Dar dacă vine, dragostea o umple de sens: compasiune, ajutor, răbdare, iertare.

Suferința trăită fără iubire poate doar să obosească, să rănească sau să închidă inima.

Suferința ca mijloc al maturizării spirituale

 în spiritualitatea creștină, suferința poate deveni cale de maturizare, așa cum vedem în viața lui Isus.

În Epistola către Evrei 5:8 se spune că „a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit”. Nu pentru că îi lipsea ceva moral, ci pentru că ascultarea a fost trăită până la capăt, în condiții reale de durere.

Pentru creștin, ideea apare și în Epistola lui Iacov 1:2-4: încercarea credinței produce răbdare, iar răbdarea duce la maturitate. Și în Epistola către Romani 5:3-5: suferința → perseverență → caracter dovedit → nădejde.

Totuși, sunt câteva nuanțe importante:

1️⃣ Nu orice suferință maturizează automat

Durerea poate:

înmuia sau împietri,

apropia sau îndepărta de Dumnezeu.

Diferența o face modul în care este trăită.

2️⃣ Dumnezeu nu glorifică suferința

Creștinismul nu spune că durerea e bună în sine.

Spune că Dumnezeu poate transforma ceea ce e rău în loc de creștere.

3️⃣ Maturizarea înseamnă asemănare cu Hristos

Nu doar rezistență psihologică, ci:

mai multă compasiune,

mai multă smerenie,

mai multă încredere,

mai puțin ego.

4️⃣ Crucea precede învierea

Modelul nu e stagnarea în durere, ci trecerea prin ea spre viață nouă.

În acest sens, suferința nu este scopul, ci uneori atelierul în care caracterul se modelează.