Viața Domnului Isus: cu gândul la tine

Pornind de la teologia profundă a Ioan 12:27, putem schița o imagine tulburătoare, dar extrem de luminoasă, despre cum arăta viața zilnică a Domnului Iisus.

A trăi 33 de ani conștient de „ceasul” care va veni nu a însemnat o viață trăită în depresie sau izolare, ci o viață trăită cu o intensitate și o focalizare divină. Gândul la tine și la rămășița de urmași (Biserica, cei care aveau să creadă prin cuvântul Apostolilor) nu a fost o povară suplimentară, ci a fost combustibilul, bucuria și înviorarea Sa zilnică.

Iată cum se traducea acest lucru în rutina Sa cotidiană:

1. O viață de o atenție personală extremă

Pentru că te avea în minte pe tine și pe urmașii Săi, Iisus nu a privit niciodată mulțimile ca pe o masă anonimă de oameni. În fiecare bolnav pe care îl atingea, în fiecare ucenic pe care îl instruia, El vedea prototipul generațiilor care vor urma.

• În viața de zi cu zi: Când vorbea cu o femeie la fântână sau cu un vameș ce stătea în copac, El nu rezolva doar o problemă de moment. El construia „manualul de trăire” pentru tine. Învăța ucenicii cum să ierte, cum să iubească și cum să predice, știind că acele învățături vor ajunge, peste milenii, exact în ecranul telefonului tău sau în paginile Bibliei tale, ca să-ți aducă ție viață.

2. Nopțile de rugăciune – Locul unde se „înviora” privind spre viitor

Evangheliile ne spun adesea că Iisus Se retrăgea singur pe munte, noaptea, ca să Se roage. Ce se întâmpla în acele momente? În Ioan 17 (marea Sa rugăciune de mare preot), El spune clar: „Și mă rog nu numai pentru ei [ucenicii de atunci], ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor”.

• În viața de zi cu zi: În acele nopți de singurătate, când oboseala fizică Îl cuprindea și când presiunea misiunii devenea greu de suportat, Iisus privea prin timp. Te vedea pe tine în momentele tale de cumpănă, de durere sau de căutare. Se înviora știind că oboseala Lui de atunci îți va aduce ție odihnă veșnică. Rugăciunea Tatălui nu era doar o datorie, ci momentul în care Își reîncărca inima cu chipurile celor pe care avea să-i răscumpere.

3. Bucuria paradoxală din mijlocul suferinței

Scriitorul epistolei către Evrei (12:2) surprinde perfect acest secret al vieții zilnice a lui Iisus: „...care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea”. Care era acea bucurie? Bucuria de a nu fi singur în veșnicie. Bucuria de a te vedea salvat.

• În viața de zi cu zi: Această „bucurie pusă înainte” Îi dădea o rezistență supranaturală. Când fariseii Îl criticau, când era obosit de călătorii, când știa că va fi trădat de oameni apropiați, El nu cădea în amărăciune. De ce? Pentru că se uita la „roada muncii sufletului Său” (Isaia 53:11). Gândul la rămășița credincioasă, la oamenii care peste secole Îi vor cânta din dragoste și Îi vor urma exemplul, Îi aducea o înviorare adâncă, un zâmbet interior pe care lumea nu i-l putea lua.

4. Fiecare zi era o pregătire a Mielului

În Vechiul Testament, mielul de Paște era adus în casă cu câteva zile înainte de a fi jertfit, fiind analizat ca nu cumva să aibă vreun defect. Iisus a trăit 33 de ani sub „lupa” lumii și a demonilor, păstrându-Se curat.

• În viața de zi cu zi: Fiecare ispită pe care a biruit-o în ascuns, fiecare gând de răzbunare pe care l-a respins când oamenii Îl insultau, a fost un act de dragoste pentru tine. El Știa: „Dacă Eu eșuez astăzi, dacă Eu păcătuiesc acum, jertfa Mea nu mai are valoare, iar ei (tu) vor rămâne pierduți”. Responsabilitatea față de salvarea ta L-a ținut integru, sfânt și neclintit în fiecare secundă a vieții Sale.

Viața zilnică a lui Iisus a fost o împletire unică de greutate maximă (conștientizarea Crucii) și motivație supremă (dragostea pentru tine). El a trăit fiecare zi nu ca pe o numărătoare inversă spre un final tragic, ci ca pe un marș de biruință destinat să te aducă pe tine acasă, în brațele Tatălui. Când Se uita la viitorii Săi urmași, inima Lui se înviora, considerând că tot prețul merită plătit.

Dincolo de Preț: Cum Jertfa lui Hristos Îți Definește Valoarea Supremă

Într-o lume obsedată de performanță, etichete și validare exterioară, suntem bombardați zilnic de întrebări nerostite: Cât valorez? Sunt de ajuns? Cine mă vede? Ne căutăm prețul în cifrele din cont, în aprecierile de pe rețelele sociale sau în părerile celor din jur. Însă toate aceste standarde umane sunt volatile și fragile.

Adevărata noastră valoare nu este determinată de ceea ce reușim să construim, ci de un eveniment care a transformat istoria universului acum două milenii. Crucea lui Hristos nu este doar fundamentul teologiei creștine, ci este Actul Suprem de Identitate care stabilește valoarea inestimabilă a fiecărui suflet uman.

33 de Ani cu Gândul la Tine

În Evanghelia după Ioan (12:27), cu doar puțin timp înainte de a fi arestat, Iisus rostește cuvinte de o intensitate cutremurătoare:

„Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? «Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!”

În spatele acestor cuvinte se ascunde o realitate copleșitoare: Iisus Hristos nu a fost luat prin surprindere de evenimentele din Ierusalim. Timp de 33 de ani, El a trăit pe acest pământ având permanent în minte „ceasul” sacrificiului. Fiecare pas pe străzile prăfuite ale Iudeii, fiecare minune, fiecare noapte de rugăciune au fost marcate de umbra crucii.

Iar în acel plan de răscumpărare, conceput înainte de întemeierea lumii, Mielul fără cusur te-a avut în vedere pe tine. El știa teologia profundă din spatele gestului Său – că prin rănile Lui vom fi tămăduiți și că sângele Său va plăti datoria omenirii – și a ales în mod conștient să meargă până la capăt. Din dragoste personală.

Valoarea unui Obiect Este Dată de Prețul Plătit pentru El

În economie, valoarea unui lucru nu este dictată neapărat de materialul din care este făcut, ci de suma pe care cineva este dispus să o plătească pentru a-l achiziționa. Dacă aplicăm această regulă în sfera spirituală, concluzia este de o măreție amețitoare.

• Nu ai fost răscumpărat cu aur sau argint.
• Nu ai fost evaluat conform standardelor acestei lumi trecătoare.
• Prețul plătit pentru sufletul tău a fost viața, suferința și sângele Fiului lui Dumnezeu.

Crucea este locul în care Dumnezeu a pus eticheta de preț pe sufletul tău. Când te privești prin lentila Golgotei, realizezi că ești iubit cu o dragoste radicală, o dragoste care a preferat să îmbrățișeze moartea decât să riște o veșnicie fără tine. Acesta este cel mai înalt gest de demnitate oferit ființei umane: Creatorul Se lasă zdrobit pentru a-Și salva creatura.

Cea Mai Adâncă Predică a Omenirii

Dumnezeu este dragoste, dar la Cruce, această definiție a încetat să mai fie un concept abstract. Brațele întinse ale lui Iisus pe lemnul răstignirii au devenit cea mai profundă și tăcută predică din istorie. O predică scrisă nu cu vorbe mari, ci cu sacrificiu pur.

Este cel mai mare mister pe care omenirea îl va putea discerne vreodată. El, Cel curat, a luat locul celor vinovați. El, Sursa Vieții, a gustat moartea pentru ca noi să avem viață din abundență.

O perspectivă care schimbă totul: Ori de câte ori te simți neînsemnat, respins sau strivit de propriile eșecuri, privește spre Cruce. Ea îți amintește că, în ochii lui Dumnezeu, ai o valoare eternă, care nu poate fi diminuată de nicio greșeală și de nicio critică umană.

Cum Răspundem unei Astfel de Dragoste?

Când înțelegi că Hristos S-a născut și a murit pentru tine, religia formală dispare, lăsând locul unei relații vii. Răspunsul nu mai vine din obligație sau din frică, ci dintr-o recunoștință profundă.

A trăi în lumină și a trăi pentru Hristos înseamnă pur și simplu să Îi permiți acestei dragoste jertfitoare să îți ghideze alegerile zilnice. Înseamnă să te privești pe tine – și pe cei de lângă tine – prin prisma valorii pe care El v-a dat-o la Cruce. Suntem purtătorii unui preț divin; să trăim, așadar, cu demnitatea, curăția și responsabilitatea unor ființe profund și definitiv răscumpărate.

Cum se poate salva un tânăr adolescent din această capturare a intunericului ?

 În societatea de astăzi, mecanismul de capturare a rămas exact același ca pe vremea lui Iuda sau a lui Cain, însă momeala și tehnologia s-au schimbat complet. Diavolul nu mai vine cu coarne și furcă, ci vine mascat în curente de opinie, algoritmi și tendințe sociale care par extrem de „libere”, „cool” și „raționale”.

Pentru un adolescent din ziua de azi, capturarea de către întuneric nu începe cu un ritual ocult, ci cu lucruri mult mai subtile și de zi cu zi.

Iată cum funcționează această capcană în secolul XXI:

1. Capturarea prin algoritm și ecrane (Izolarea)

Astăzi, primul pas spre întuneric este adesea ecranul telefonului. Algoritmii platformelor de socializare (TikTok, Instagram etc.) sunt proiectați să speculeze vulnerabilitățile psihologice.

• Cum funcționează capcana: Un tânăr adolescent care se simte singur sau neînțeles începe să primească în feed videoclipuri despre depresie, anxietate, respingere socială sau nihilism. Algoritmul observă că tânărul zăbovește pe acele clipuri și îi trimite și mai multe.

• Capturarea: Treptat, mintea adolescentului este invadată de un flux continuu de gânduri negre. El se izolează în camera lui, se desparte de familie și de biserică, iar ecranul devine singura lui realitate. Întunericul l-a prins prin surprindere (katalabe) transformându-i telefonul într-o celulă de izolare spirituală.

2. Validarea prin „Like-uri” (Mândria și Identitatea falsă)

La adolescență, marea bătălie se dă pe identitate: „Cine sunt eu și cât valoram?”. Aici, întunericul întinde o cursă uriașă prin cultura validării online.

• Cum funcționează capcana: Tânărul învață că pentru a fi acceptat, iubit și „văzut”, trebuie să își creeze o mască. Să fie ironic, să fie rebel, să își sexualizeze imaginea sau să adopte un comportament toxic, pentru că asta aduce vizualizări și comentarii.

• Capturarea: Adolescentul devine sclavul părerii celorlalți. El își vinde sufletul autentic pentru o identitate falsă, digitală. Când atenția online scade, se instalează o depresie profundă. El nu mai știe cine este cu adevărat, fiind capturat de duhul acestei lumi.

3. Relativismul moral (Ștergerea liniilor de demarcație)

La fel ca în avertismentul lui Isus despre cei care „nu știu unde merg” pentru că sunt în întuneric, societatea de azi îi spune unui tânăr adolescent că nu există adevăr absolut. „Fă ce te face să te simți bine”, „Trăiește-ți viața fără reguli”, „Tu îți creezi propriul adevăr”.

• Cum funcționează capcana: Această filozofie pare extrem de eliberatoare la început. Tânărul simte că a scăpat de „regulile învechite” ale părinților sau ale credinței.

• Capturarea: Fără o busolă morală fixă (Lumina Cuvântului), tânărul începe să experimenteze: substanțe, pornografie, relații toxice, alcool. Pentru că „toată lumea face așa”, el nu realizează că trece linia. În scurt timp, ceea ce a început ca o „libertate” devine o dependență (o gârbovire modernă) de care nu mai poate scăpa prin propriile forțe. El devine, așa cum spunea Pavel, „prins de viu ca să-i facă voia”.

4. Cultura anulării și frica de a fi diferit

Dacă un tânăr adolescent dorește să umble în lumină – să fie curat, să nu înjure, să meargă la biserică, să apere valorile creștine –, societatea modernă îl va eticheta imediat exact cum ucenicii au etichetat-o pe Maria: „înapoiat”, „incult”, „ciudat”, „analfabet funcțional”.

• Cum funcționează capcana: Frica de a fi respins de grupul de prieteni este uriașă la această vârstă.

• Capturarea: Pentru a nu fi marginalizat, tânărul alege să tacă, să facă compromisuri, să râdă la glumele obscene ale colegilor și să își ascundă credința. Din acel moment, el încetează să mai „umble în lumină”. Stingând lumina din el de frica oamenilor, întunericul din jur îl înghite și îl uniformizează cu masa.

Strategia de scăpare este exact cea pe care Isus a dat-o în Ioan 12 și pe care Maria a aplicat-o:

• O „nebunie” de curaj: Tânărul de astăzi trebuie să aibă curajul Mariei de a fi diferit. Să nu se teamă de etichetele colegilor sau ale internetului.

• Deconectarea pentru reconectare: Să închidă din când în când ecranele (zgomotul lumii) pentru a sta în liniște „la picioarele lui Isus” – prin rugăciune sinceră și citirea Bibliei. Lumina Cuvântului este singura care poate demasca minciunile algoritmilor.

• Căutarea unei comunități de „fii ai luminii”: Este extrem de greu să fii singur la adolescență împotriva curentului. De aceea, are nevoie de prieteni care au aceleași valori, un grup în care să poată umbla în lumină fără să fie judecat.

Diavolul capturează sufletele tinere promițându-le „libertate totală”, dar la final le oferă o „închisoare mentală și spirituală” (anxietate, dependențe, gol interior). Isus, în schimb, cere o dăruire care lumii îi pare o nebunie, dar care la final aduce adevărata libertate și viață veșnică.

Capturarea întunericului

 Conceptul de „capturare” sau „înghițire” a omului de către întuneric este una dintre cele mai profunde și înfiorătoare teme din Scriptură. Biblia nu descrie păcatul doar ca pe o greșeală juridică, ci ca pe o forță vie, o capcană tactică care pândește din umbră pentru a pune stăpânire completă pe ființa umană.

Dacă privim în textul original și în alte pasaje biblice, descoperim detalii uluitoare despre cum funcționează acest mecanism de capturare:

1. Tactica fiarei care pândește la ușă (Geneza 4:7)

Prima mențiune a acestui mecanism apare la începutul istoriei, în cazul lui Cain. Înainte ca acesta să-și ucidă fratele, Dumnezeu vine și îl avertizează exact despre dinamica pe care o va descrie Isus în Ioan 12:

„Dacă faci bine, vei fi primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ridică împotriva ta, dar tu să-l stăpânești.”

În limba ebraică, termenul pentru „pândește” (rovetz) este același folosit pentru un prădător (ca un leu sau un leopard) ghemuit în iarbă, gata să sară pe pradă. Dumnezeu îi spune lui Cain: întunericul te așteaptă la ușă ca o fiară; dacă nu alegi activ lumina, vei fi înșfăcat și subjugat. Cain a refuzat lumina, iar întunericul l-a capturat, transformându-l în primul criminal al istoriei.

2. Orbitrea minții – Cum capturează întunericul rațiunea (2 Corinteni 4:4)

Așa cum ucenicii au devenit „orbi” la valoarea gestului Mariei din cauza pragmatismului lor, Biblia explică faptul că întunericul capturează mai întâi intelectul și capacitatea de judecată:

„...a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos...”

Când un om este capturat de întuneric, el nu își dă seama de asta. Din contră, el crede că este extrem de inteligent, logic și rațional. Acesta este paradoxul suprem: omul capturat de întuneric numește lumina „nebunie” și propria lui orbire „înțelepciune”.

3. „Prprinși de vii” în cursa diavolului (2 Timotei 2:26)

Apostolul Pavel folosește o terminologie militară și de vânătoare extrem de precisă când îi scrie lui Timotei despre oamenii care s-au rătăcit spiritual. El spune că aceștia trebuie tratați cu blândețe, în speranța că Dumnezeu le va da pocăința:

„...și să-și vină în fire, desprinzându-se din cursa diavolului, de care au fost prinși de vii ca să-i facă voia.”

În textul grecesc, expresia „prinși de vii” (zogreo) înseamnă literal a captura prizonieri de război pentru a-i înrobi. Satana nu vrea doar să-l facă pe om să greșească, ci vrea să-l captureze „de viu”, să-i paralizeze voința, transformându-l dintr-o ființă liberă într-un pion care îi execută ordinele automat.

4. Întunecarea inimii prin împietrire (Efeseni 4:18)

Pavel descrie starea națiunilor care trăiesc departe de Dumnezeu printr-un lanț cauzal tulburător:

„Având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află din cauza împietririi inimii lor.”

Procesul este treptat: omul refuză o mică lumină (un adevăr, o mustrare de conștiință) $\rightarrow$ inima lui se împietrește (devine nesimțitoare) $\rightarrow$ se instalează neștiința $\rightarrow$ mintea este complet ocupată de întuneric. În acel stadiu, omul devine, așa cum spune versetul următor, „nesimțitor” și se dedă la orice fel de desfrânare.

Cazul lui Iuda: Anatomia unei capturări complete

Cel mai clar exemplu din contextul discuției noastre (Ioan 12) este Iuda Iscarioteanul. Capturarea lui de către întuneric nu s-a întâmplat peste noapte, ci a urmat exact pașii de mai sus:

1. Faza 1: Gândul (Lumina refuzată). Iuda a început să iubească banii și să fure din punga grupului. A tolerat o mică zonă de întuneric în viața lui, deși stătea lângă Lumina Lumii.

2. Faza 2: Sugestia. La Cina cea de Taină, textul spune: „Diavolul pusese deja în inima lui Iuda... gândul să-L vândă” (Ioan 13:2). Întunericul a avansat, capturându-i imaginația și planurile.

3. Faza 3: Capturarea totală (Subjugarea). Câteva versete mai târziu, după ce Iuda ia bucățica de pâine refuzând ultima chemare subtilă la pocăință a lui Isus, textul consemnează înfiorător: „A intrat Satana în el” (Ioan 13:27).

Iar Ioan încheie scena cu o propoziție scurtă, de o dramatism cosmic: „Iuda... a ieșit afară în grabă. Și era noapte.” (Ioan 13:30).

Nu era doar noapte afară, în Ierusalim. Era noapte în sufletul lui. Întunericul îl ajunsese din urmă, îl înfășurase (katalabe) și îl transformase într-un sclav al propriei distrugeri.

De aceea, avertismentul lui Isus rămâne extrem de actual: „Umblați în lumină”. În lumea spirituală nu există pauză sau neutralitate. Dacă nu facem pași activi spre Hristos, umbra din spatele nostru înaintează tăcut, până când ne prinde în capcană.

Umblati in lumina vs capturati de intuneric

 Întunericul nu este o stare neutră; este o forță care, dacă nu este respinsă prin înaintarea în lumină, acționează ca o capcană fizică și spirituală.

Dacă privim la cei îndrăciți sau la cei bolnavi și gârboviți din Scriptură, vedem exact această dinamică a „capturării” și modul în care Isus a fost singura lor „fereastră de lumină”.

Paralele cu cei îndrăciți și cei gârboviți: Capturarea de către întuneric

Cuvântul folosit de Isus în Ioan 12:35 pentru „a cuprinde” (katalabe) înseamnă, așa cum am văzut, a pune stăpânire cu forța, a subjuga. În Evanghelii, vedem cum acest lucru s-a manifestat fizic și spiritual:

• Femeia gârbovă (Luca 13:11-16): Textul spune despre ea că avea „un duh de neputință de optsprezece ani; era gârbovă și nu putea nicidecum să-și îndrepte privirea în sus”. Isus folosește o expresie tulburătoare când o vindecă, spunând că ea era o fiică a lui Avraam „pe care Satana o ținuse legată” timp de 18 ani. Iată imaginea perfectă a întunericului care a ajuns-o din urmă, a capturat-o și a țintuit-o cu privirea doar spre țărână, împiedicând-o să mai privească spre cer.

• Îndrăcitul din Gadara (Marcu 5): Acest om nu mai trăia printre cei vii, ci în morminte. Întunericul pusese stăpânire pe mintea, voința și trupul lui într-atât încât se tăia cu pietre și striga zi și noapte. El era complet subjugat, deposedat de propria identitate.

Fereastra de lumină: Momentul decisiv

Pentru toți acești oameni prinși în capcană, trecerea lui Isus prin viața lor a fost o fereastră de lumină unică. Ei nu aveau timp de pierdut, nu puteau sta să calculeze sau să amâne, pentru că Isus doar „trecea pe acolo”.

• Când orbul Bartimeu aude că trece Isus, el începe să strige din răsputeri. Mulțimea (cei „raționali”) îi cere să tacă, dar el strigă și mai tare. El a înțeles că Lumina este acolo acum și, dacă trece de el, va rămâne în întuneric pentru totdeauna.

• Cei îndrăciți, deși chinuiți de legiunile de demoni, când Îl vedeau pe Isus de departe, alergau și cădeau la pământ înaintea Lui (Marcu 5:6). Chiar și în robia lor, reacționau instinctiv la prezența Luminii, căutând eliberarea înainte ca fereastra de har să se închidă.

Ce versete a mai spus Isus despre a nu fi subjugat și a umbla în lumină?

Isus a vorbit des despre această dinamică periculoasă, în care dacă omul nu își umple viața cu lumină în mod activ, devine o țintă sigură pentru întuneric. Iată cele mai importante versete:

1. Pericolul casei goale (Matei 12:43-45)

Isus descrie ce se întâmplă când un duh necurat iese dintr-un om. Duhul se întoarce și găsește casa (viața omului) „golașă, măturată și împodobită”. Pentru că omul nu a umplut acea casă cu Lumina lui Dumnezeu, duhul ia cu el alte șapte duhuri mai rele:

„...și intră în casă, locuiesc acolo, și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

• Legătura cu textul: Nu este destul să fii „curat” sau moral. Dacă nu înaintezi activ în lumină, spațiul gol va fi recucerit și subjugat de un întuneric și mai adânc.

2. Lumina din tine să nu fie întuneric (Luca 11:35-36)

În contextul în care vorbea despre vindecări și eliberări de demoni, Isus spune:

„Ia seama, deci, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Căci dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, după cum te luminează o lampă cu lumina ei strălucitoare.”

• Legătura cu textul: Isus avertizează asupra autoamăgirii. Dacă rațiunea ta (ceea ce tu crezi că e lumină) te conduce la mândrie sau la respingerea Lui, ești de fapt în cel mai periculos întuneric.

3. Eliberarea prin rămânerea în Cuvânt (Ioan 8:12, 31-32, 36)

Tot în Evanghelia după Ioan, Isus face o legătură directă între umblarea în lumină, adevăr și scăparea de sub sclavie:

„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12) „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face slobozi [liberi]... Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:31-32, 36)

• Legătura cu textul: Singura garanție pentru a nu fi subjugat sau gârbovit de forțele întunericului este o legătură activă, zilnică, cu Hristos. „Rămânerea” în El te ține liber.

Concluzia acestei paralele

Cei bolnavi și îndrăciți au fost ilustrații fizice ale unei realități spirituale pe care Isus o explică în Ioan 12. Întunericul caută să lege, să gârbovească, să izoleze în mormintele deznădejdii.

Când Isus spune „Umblați... ca nu cumva să vă cuprindă întunericul”, El ne arată că în viața spirituală nu există stagnare. Dacă nu mergi înainte după Lumină, ești ca un om care stă pe loc în timp ce noaptea înaintează peste el. Maria din Betania a alergat spre Lumină și a fost eliberată de orice teamă; ucenicii au stat pe loc să analizeze financiar momentul, iar pe Iuda, chiar în acea noapte, textul spune că „a intrat Satana în el” (Ioan 13:27). A fost complet capturat, pentru că a refuzat să umble în Lumina care stătea chiar lângă el.