De ce cred in Isus

Din clipa în care Isus a putut gândit a recunoscut că nu s-a născut ca
să ducă o viaţa după placul şi propriile-i dorinţe, ci că are o misiune
de îndeplinit, că viaţa Sa este hotărâtă numai de voinţa lui Dumnezeu:
a fi pe de-a-ntregul spre folosul altora. Pentru prima dată a spus
lucrul acesta când avea 12 ani vizitând templul. Dragostea vie a lui
Dumnezeu pentru noi, oamenii, s-a întrupat în Isus. A venit la ai săi
ca să-i salveze, şi să-i fericească, dar ei nu L-au primit. L-au
respins, prigonit, judecat şi-n final l-au răstignit. Toate acestea
le-a luat Isus asupra Lui umil, dar foarte hotărât, conştient de
răspunderea încredinţată şi plin de dragoste pentru cei pierduţi. A
făcut lucrul acesta pentru toţi oamenii, pentru noi care nu am fost
prietenii, ci vrăjmaşii Lui. Pentru duşmanii Săi şi-a dat viaţa. A luat
asupra Lui slăbiciunile, greşelile, vina şi păcatele noastre. El, care
a fost fără păcat, fără să-L silească cineva, nu din obligaţie, ci din
dragoste pentru toţi oamenii din toate vremurile. A avut încrederea că
oamenii care o să-I audă vocea, vor urma adevărul, vor răspunde
dragostei Sale nemărginite şi vor merge pe drumul pe care-i conduce.
Isus nu s-a cramponat de faptul egalităţii sale cu Dumnezeu. Această
asemănare şi unitate cu Dumnezeu nu a privit-o ca un bun ce trebuie
conservat, ci mai degrabă putem spune despre El că a luat chip de rob
cu toate înjosirile, slăbiciunile şi chinurile pe care le implică acest
chip. Conştient s-a făcut părtaş cu neamul omenesc în întreaga lui
mizerie, dar în primul rând a luat asupra Sa toate păcatele şi şi-a dat
viaţa pentru toţi aceia care cred în El şi-L urmează.

În anii activităţii Sale a fost fără cămin şi familie.

Fraţii
lui L-au respins, iar prietenii Lui L-au părăsit ori L-au trădat sau
părăsit atunci când avea mai mare nevoie de ei. A trăit clipe când
dragostea, îndurarea şi mila Lui nu au fost onorate. A suferit
respingere şi persecuţii, înjosiri şi maltratare, a acceptat să fie
condamnat nevinovat, fără să Se dezvinovăţească. Fără ură şi repulsie a
acceptat moartea şi chinurile răstignirii. El a ştiut că trebuie să-Şi
verse sângele, ca să ne salveze de condamnarea meritată în urma
fărădelegilor noastre.

El şi-a răscumpărat comunitatea cu
propriul Său sânge. Ea este trupul Său viu în zilele noastre, un
organism care este păstrat prin puterea lui Isus care este şi va rămâne
capul bisericii. Numai ca mădulare ale acestui trup al lui Isus, dacă-I
predăm viaţa, cerându-ne iertare, recunoscându-L ca Domn şi Mântuitor
personal şi făcând voia Lui.

Eu ştiu că toate astea le-a făcut
Isus şi pentru mine. El Şi-a dat viaţa pentru mine ca să mă împace cu
Dumnezeu. El vrea să am parte de binecuvântările promise trupului Său,
comunităţii Sale. El vrea să-mi dăruiască o viaţă cu sens eliberându-mă
de osânda veşnică, pedeapsă meritată datorită păcatelor mele. Numai în
felul acesta pot beneficia de harul lui Dumnezeu şi de viaţă veşnică în
prezenţa Tatălui, viaţă, care întrece orice închipuire. Fiindcă Isus
S-a jertfit pentru mine şi pentru că a făcut posibil toate acestea,
cred în El.

De ce cred în Isus
de René Chenaux-Repond