Dumnezeu sa-l odihneasca
De multe ori, când se amintește despre numele unui om care a murit, indiferent de statutul lui, de faptele sale, chiar dacă a fost ateu sau criminal se spune și fraza aceasta:
Citind în Biblie, observ că toți cei care au trecut în neființă, se odihnesc. Prin urmare ce rost mai are să spun eu, ca un fel de rugăminte către Dumnezeu, pentru acel om să-l odihnească. De fapt replica aceasta e folosită în special de către "drept credincioși" care au o cunoștință mai vastă și un cult al morților foarte detaliat. Ei încearcă, prin această frază să-l treacă pe bogatul din pilda lui Lazăr, dincolo de prăpastia aceea uriașă ce desparte Raiul de Iad. Și pentru asta au făcut ca oridecâteori amintesc numele unui mort să pronunțe și expresia magică ce-I va înmuia inima Tatălui și-i va trece în locul celor drepți chiar și pe cei mai aprigi atei.
Dacă ai impresia că vei ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, cea fără pată, doar prin rugăciunile urmașilor tăi, te înșeli amarnic. Isus este Ușa Raiului, doar prin EL avem acces acolo și această credință în faptele Sale e necesară să fie în interiorul individului. Mântuirea e personală. Și vom da socoteală pentru fiecare faptă, gând, cuvânt ce a ieșit din noi.
De ce nu te rogi pentru Moise, Ilie, Maria Magdalena, apostolul Petru, Ioan, Solomon, Samson sau alții ?
Și ei au murit. Dar nici un om al lui Dumnezeu nu s-a rugat pentru mântuirea morților.
Oameni buni, nu știu dacă mai are vreun rost să spun că în acest context numele lui Dumnezeu e luat în deșert. Eu personal aș prefera sa nu-mi amintiți numele în orice împrejurare, iar eu sunt nimic, sunt lut, abur, care acum este, iar în clipa următoare dispare. Cu atât mai mult ar trebui să arătăm respect pentru Cel mai înalt Nume pe care l-a cunoscut omenirea.
Cei morți (adormiți) se odihnesc
Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina! Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. Acolo cei puşi în lanţuri Sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; cel mai mic şi cel mare Sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său. Iov 3:15
Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Isa 14:18
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. Iov 3:17
Sfinții morți (adormiți) se odihnesc
Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. Apo 6:9
Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit. El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui. Isa 57:1
O odihnă a nebunilor
Și voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Luca 12:19
O odihnă a leneșilor
„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”... Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. Pro 24:33
O odihnă specială pentru cei vii
Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, deci, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. Evr 4:9
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Ps 91:1
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea. Ps 16:8
- Dumnezeu să-l odihnească
- Țărâna să-i fie ușoară.
Citind în Biblie, observ că toți cei care au trecut în neființă, se odihnesc. Prin urmare ce rost mai are să spun eu, ca un fel de rugăminte către Dumnezeu, pentru acel om să-l odihnească. De fapt replica aceasta e folosită în special de către "drept credincioși" care au o cunoștință mai vastă și un cult al morților foarte detaliat. Ei încearcă, prin această frază să-l treacă pe bogatul din pilda lui Lazăr, dincolo de prăpastia aceea uriașă ce desparte Raiul de Iad. Și pentru asta au făcut ca oridecâteori amintesc numele unui mort să pronunțe și expresia magică ce-I va înmuia inima Tatălui și-i va trece în locul celor drepți chiar și pe cei mai aprigi atei.
Dacă ai impresia că vei ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, cea fără pată, doar prin rugăciunile urmașilor tăi, te înșeli amarnic. Isus este Ușa Raiului, doar prin EL avem acces acolo și această credință în faptele Sale e necesară să fie în interiorul individului. Mântuirea e personală. Și vom da socoteală pentru fiecare faptă, gând, cuvânt ce a ieșit din noi.
De ce nu te rogi pentru Moise, Ilie, Maria Magdalena, apostolul Petru, Ioan, Solomon, Samson sau alții ?
Și ei au murit. Dar nici un om al lui Dumnezeu nu s-a rugat pentru mântuirea morților.
Oameni buni, nu știu dacă mai are vreun rost să spun că în acest context numele lui Dumnezeu e luat în deșert. Eu personal aș prefera sa nu-mi amintiți numele în orice împrejurare, iar eu sunt nimic, sunt lut, abur, care acum este, iar în clipa următoare dispare. Cu atât mai mult ar trebui să arătăm respect pentru Cel mai înalt Nume pe care l-a cunoscut omenirea.
Cei morți (adormiți) se odihnesc
Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina! Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. Acolo cei puşi în lanţuri Sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; cel mai mic şi cel mare Sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său. Iov 3:15
Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Isa 14:18
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. Iov 3:17
Sfinții morți (adormiți) se odihnesc
Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. Apo 6:9
Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit. El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte în culcuşul lui. Isa 57:1
O odihnă a nebunilor
Și voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Luca 12:19
O odihnă a leneșilor
„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”... Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. Pro 24:33
O odihnă specială pentru cei vii
Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, deci, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. Evr 4:9
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Ps 91:1
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea. Ps 16:8
Image by Reinante El Pintor de Fuego via Flickr
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.