Pe urmele lui Hristos
Cãlcati pe urmele mele, întrucît si eu calc pe urmele lui Hristos.
Într-o zi de iarnă pe terenul întins s-a așternut o plapumă de zăpadă iar înaintea ochilor vedeam singurele urme lăsate de cineva. Eram mic și nu prea știam zona dar m-am luat după acele urme și am ajuns cu bine la destinație. Însă Hristos ne-a arătat Calea, a mers acolo unde nu s-a putut ajunge. Ne-a lăsat urmele Sale și ale apostolilor drept indicii care să ne arate încotro ne îndreptăm. Și atunci când deviem să fim conștienți de acest fapt.
- o cale specială ?
Dar de multe ori noi dorim să avem calea noastră, să mergem doar noi pe o cale necunoscută. Să o explorăm și să ne îngrijim de ea. Însă multe căi duc la pierzare.
- ce contează ?
Alteori nu ne pasă unde ne duce calea pe care umblăm, suntem nepăsători.
- o altă cale pentru ajutor ?
Păi mă iau după popa că el cunoaște calea. Dacă el bea și eu pot bea, nu ? Nu există altă Cale și altă intrare în Împărăția lui Dumnezeu decât prin Ușa numită Isus Hristos.
Dumnezeu ne atrage spre această Cale, poate noi nu știm că am deviat de la standardele și atenționările puse de Dumnezeu. De la identificatorii care ne ajută să știm pe unde s-o luăm. Poate nu suntem obișnuiți încă cu acest drum sau poate nu identificăm semnele, pașii Domnului. Vom realiza abia când experimentăm Cuvântul în viața noastră.
De multe ori plângem pt că noi vrem acolo să mergem și noi credem că direcția e aceea, însă nu înțelegem de ce Dumnezeu vrea dincolo să facem pasul. Soluția: "La timp și ne la timp" să cugetăm la Cuvântul lui Dumnezeu.
Și la aceasta ați fost chemați; fiindcã și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lãsat o pildã, ca sã cãlcați pe urmele Lui.
"Îndrăznește Petru ! Vino la Mine !"
Și Petru a mers pe ape, dar s-a înspăimântat realizând asta și a căzut, dar Isus a acționat la timp și l-a prins.
Într-o zi de iarnă pe terenul întins s-a așternut o plapumă de zăpadă iar înaintea ochilor vedeam singurele urme lăsate de cineva. Eram mic și nu prea știam zona dar m-am luat după acele urme și am ajuns cu bine la destinație. Însă Hristos ne-a arătat Calea, a mers acolo unde nu s-a putut ajunge. Ne-a lăsat urmele Sale și ale apostolilor drept indicii care să ne arate încotro ne îndreptăm. Și atunci când deviem să fim conștienți de acest fapt.
- o cale specială ?
Dar de multe ori noi dorim să avem calea noastră, să mergem doar noi pe o cale necunoscută. Să o explorăm și să ne îngrijim de ea. Însă multe căi duc la pierzare.
- ce contează ?
Alteori nu ne pasă unde ne duce calea pe care umblăm, suntem nepăsători.
- o altă cale pentru ajutor ?
Păi mă iau după popa că el cunoaște calea. Dacă el bea și eu pot bea, nu ? Nu există altă Cale și altă intrare în Împărăția lui Dumnezeu decât prin Ușa numită Isus Hristos.
Dumnezeu ne atrage spre această Cale, poate noi nu știm că am deviat de la standardele și atenționările puse de Dumnezeu. De la identificatorii care ne ajută să știm pe unde s-o luăm. Poate nu suntem obișnuiți încă cu acest drum sau poate nu identificăm semnele, pașii Domnului. Vom realiza abia când experimentăm Cuvântul în viața noastră.
De multe ori plângem pt că noi vrem acolo să mergem și noi credem că direcția e aceea, însă nu înțelegem de ce Dumnezeu vrea dincolo să facem pasul. Soluția: "La timp și ne la timp" să cugetăm la Cuvântul lui Dumnezeu.
Și la aceasta ați fost chemați; fiindcã și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lãsat o pildã, ca sã cãlcați pe urmele Lui.
"Îndrăznește Petru ! Vino la Mine !"
Și Petru a mers pe ape, dar s-a înspăimântat realizând asta și a căzut, dar Isus a acționat la timp și l-a prins.
Image by Alex Art via Flickr
