Matrix. Chiar se merita sa lupti ?

Treaba e ca am ajuns sa ii stimez pe cei ce-si traiesc viata si nu-si mai pun capul cu tot felul de "filozofii" despre inceputuri/sfarsituri etc. Bravo vouă. Într-adevăr, viaţa e prea scurtă. Iar discuţiile despre ce a fost si ce va fi, sunt subiective. Unul crede ca nu aşa a fost, altul că într-adevăr a existat. Cine ştie cu adevărat ? Şi vă dau un exemplu : vaca savurează iarba, dacă s-ar pune să discute cu alta despre cum a apărut iarba şi cât de bună e ori cum va fi când nu vor mai avea iarbă, alta va spune despre ea că are prea mult timp.

Preferinţele noastre diferă. Trăiţi-vă viaţa oameni buni. Savuraţi la maxim. Poate ca unele lucruri ne depasesc. Poate ca exista prea multe domenii din care se castiga astazi bani [unii au ajuns sa traiasca din vandutul tigarilor sau din sex, altii din fotbal, altii din minciuni/politica, si altii din religie] sau poate sunt prea multe variabile de care depinde viata noastra, insa ceea ce ne uneste e libera exprimare/gandire.

Aici chiar poti sa spui ce vrei, sa-ti spui frustrarile, credintele. Teiştii nu au dovezi că un dumnezeu ar putea exista, insa au ales sa-si lase viata in administrare divina [atata cat nu tin de ei]. Si, nu e asa de usor, pentru ca uneori ti se pare ca vorbesti cu peretii, ca esti nebun crezand in lumi invizibile, respectand legi grele. Vad ca "jocul" teistilor se aseamana foarte mult cu Matrix. Cel care "vede" dincolo de "realitate" si are credinta/speranta aceasta, e cel ales. Pentru el realitatea tine nu de ce "simte" ci dincolo de asta.

Toti stim de astfel de joc - teism - [unii ii spun credinta oarba in basme, altii vorbitul cu spirite inexistente] si da, mi se pare absurd ca doar atat sa fie [ma asteptam mai mult de la un Dumnezeu cu o asa mare imaginatie: ma uit doar la om si ma minunez cat de complex l-a creat]. pana si eu as fi facut unul mult mai complex, cred. Adica, la sfarsitul vietii joc matrixul teist si gata, ma duc pe alta conducta, o vesnicie stau acolo si mi-e bine. Iar cei ce nu-l joaca, isi vad de viata lor [de fapt in termenii jocului: de "mancatul ierbii"] si astia nu ajung acolo ?  

Oare totul se rezuma doar la un joc ? Oare imaginea a ceea ce credem noi ca suntem ori putem fi vreodata e intr-adevar cea corecta ? [acele tipare din mintea noastra dezvoltate de-a lungul vietii]  

Putem fii mai mult de atat ? Totul depinde de mintea noastra. Unora le e de-ajuns atat cat sunt. Altii cauta mai mult. Din acestia, multi nu gasesc mai mult pentru ca nu cauta sau doresc indeajuns. Si atunci ? ramane o particica ce intr-adevar ajunge la stadiul dorit de acel dumnezeu [un stadiu superior? depinde din ce punct de vedere observi. nu e superior dpdv al culturii/stiintei/carnii/muschilor asta e sigur].  

Poti fii mai mult decat crezi tu ca esti ? Se merita sa cauti raspunsul la asta o viata intreaga ? Pacat ca eu am exemple de oameni care spun ca <<DA>>. Si nu sunt putini. Si nu sunt bogati, nu au nimic din lumea asta care sa-i faca "invingatori" [in sensul descris mai sus, deci nu vb de sensul de "invingator" al lumii]. Tot ce au e raspunsul DA. Si un zambet pe buze ca au facut alegerea corecta. o viata intreaga.