Am început să mănânc și eu mai variat. Adică altceva în afară de lăptic. Așa că mama și tata se așează frumos în jurul meu, eu nu mai pot de bucurie și le arunc câte un zâmbet la fiecare. Iar când văd lingurița aia portocalie încep să dau din picioare și să casc ochii ca și cum ar fi un lucru nou, minunat și splendid. Iar când mami ajunge cu lingurița la gură eu o deschid pentru că sunt cumințică și mi-e fomică. Apoi dau cu limbuța ca și cum ar fi lăptic. Iar când mă plictisesc încep să par supărată, închid gura și o țin așa. Ba chiar mă flământ toată până începe tăticu să îmi facă atmosflelă.
Și uite așa, cu răbdare multă din partea părinților am mâncat tot. Să mă vedeți ce dlăguță sunt. Plină cu mâncărică pe la guriță. Și cum dau cu mâna și cu picioarele să le spun alor mei că m-am sătulat. Ba chiar am o expresie pe față, de revoluționar, ca și cum aș rosti ceva de mai multe ori și ăia nu mă înțeleg, însă de data asta chiar nu mă las. Îmi reușește de fiecare dată.
Cam așa arată meniul meu zilnic:
10 – suc de morcovi și mere
18 – cereale
în rest lăptic când vrea mușchii mei. Trebuie doar să ridic puțin tonul și gata: masa e servită.
Image by guiberg via Flickr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.