Mihaela este prietena mea. Ne cunoaștem din primul an de facultate, am împarțit – de-a lungul anilor – aceeași țigară, același bilet de troleibuz, aceleași fițuici la examene… am petrecut 4 ani împreună, cu bune și rele. Am fost domnișoară de onoare la nunta ei, am primit cu bucurie vestea nașterii copiilor ei, iar ea s-a bucurat, la fel, pentru fetițele mele… Dumnezeu a făcut ca, până de curând, să împărtășim o mulțime de lucruri frumoase, însă acum Miha are nevoie de ajutorul meu. Mihaela e demnă, s-a ferit să ceară ajutorul celorlalți câtă vreme a crezut că-și poate rezolva problemele prin propriile ei puteri; chiar și acum, în ceasul al doisprezecelea, s-a jenat să ceară, i-a fost rușine să întindă mâna fără a avea vreo certitudine că se poate achita de datorii, într-un termen rezonabil…motiv pentru care, la fel ca și mine, și ceilalți câțiva ”prieteni” ai ei s-au eschivat să o ajute în vreun fel. Trăim vremuri de criză și cine mai are de unde să rupă gratuit, pur și simplu, pent...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.