Zece negri mititei - Agatha Christie

De data asta nu știam de la început ce se va întâmpla, mai întâi se prezintă personajele, am intuit că e vorba despre 10 persoane care vor fi închise undeva și vor fi suspecte de vreo crimă datorită titlului așa de sugestiv. Personajele mergeau toate în același loc, în același timp, unii veneau cu trenul la clasa I, alții la a doua și 2 mai înstăriți cu mașinile personale. Toți spre insula negrului invitați prin scrisori cu referințe ale unor prieteni. N-au intuit nimic dinainte, se așteptau cu toții să fie o vacanță bine meritată dar după ce s-au instalat și au luat cina apare VOCEA care le spune motivul pentru care sunt acolo, sunt vinovați de moartea cuiva iar toți neagă într-un fel ca Iuda: Oare eu sunt Doamne trădătorul ?

 

Judecătorul e cel care direcționează șirul narațiunii cum dorește, intuind de la început că trebuie să fie glasul autoarei, prea multe le știa tipul ăsta totuși am rămas mirat că e chiar U.N. Owen, mintea diabolică însetată după dreptate care a pus la cale întreaga poveste. Bănuiam să fie domnișoara de 65 de ani care scria în jurnal că criminalul este chiar victima sa dar m-am înșelat. Am crezut-o cea mai nebună dintre toți, singura care nu-și recunoștea vina, credeam că-și făcea singură dreptatea prin prisma conștiinței sale. A fost următoarea victimă. Victimele erau puse în funcție de gravitatea faptei lor, băiatul bogătaș ce venise cu o mașină luxoasă a murit primul, a dat fără să vrea peste un copil cu mașina, murind fără să-și pună prea multe întrebări și fără să fie mustrat de propria conștiință așa cum au fost următorii, cu cât trecea timpul cu atât era mai greu pentru ei.

 

Până în momentul când mintea diabolică și-a înscenat moartea fiind ajutat de doctor (care nu bănuia nici în ruptul capului că judecătorul e bolnavul) care a fost următorul mititel doborât. De la început am fost puțin contrariat de faptul că având toți poezia înrămată în camerele lor nu și-au pus problema să o deslușească, tânăra secretară Claythorne a dibuit-o după moartea soției lui Roger și a observat în cel mai mic detaliu întâmplarea faptelor după acea poezie/cântare, prin urmare știam că e o omitere a autoarei pentru a face atmosfera tot mai greoaie și totodată a judecătorului dar mi s-a părut că celelalte 9 personaje se lasă prea conduse de firul acțiunii, nepunând nici o întrebare.

 

E ca într-un vis al doamnei Christie în care toți fac ceea ce îi cer iar partea cu poezia, că nu a fost considerată încă de la început, s-a pus accent pe micșorarea numărului de sfeșnice în funcție de numărul de supraviețuitori care erau - asta m-a întărâtat și îmi aminteam foarte vag că am văzut filmul acum câțiva ani, un film plictisitor în care personajele își tot puneau întrebări iar judecătorul părea mai inteligent, fapt ce m-a făcut să sar câteva pagini și să văd care era mintea diabolică, criminali fiind toți într-o oarecare măsură.

 

Ca și prima carte e o plăcere să urmărești firul narativ dar parcă prea mult tam-tam s-a făcut, ignorând poezia care putea să deslușească ușor misterul, dacă se știa cum va muri următorul mititel și la ce moment era mult mai ușor să se găsească autorul.

Zece negri mititei au cinat sub luna nouă;Unul însă s-a-necat şi-au rămas doar nouă.Nouă negri mititei au stat noaptea după trei;Unul s-a-ntrecut cu somnul şi-au rămas doar opt din ei.Opt negri mititei trec prin Devon într-o noapte;Unul zice: "Eu rămân" — şi-au rămas doar şapte.Şapte negri mititei despicau surcele groase;Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.Şase negri mititei se jucau c-un stup, netoţii;Un bondar l-înţeapă pe-unul şi-au rămas doar cinci cu toţii. Cinci negri mititei vor s-ajungă magistraţi;Unul şi-a-mplinit dorinţa şi-au rămas deci patru fraţi.Patru negri au plecat, hăt, pe mare, mititei;Unul a picat în laţ şi-au rămas doar trei. Trei negri mititei zic: "La zoo e de noi".Pe-unu-l strânse-un urs în braţe şi-au rămas doar doi.Doi negri mititei se uscau la soare-un pic;Unul s-a prăjit de tot şi-a rămas un negru mic.Un negru mititel, singur-singurel,Cu un ştreang s-a spânzurat şi n-a mai rămas nici el.

Cartea o puteți citi gratis online aici.