Eterni ai Imparatului

Adevărata luptă e cu diavolul în pustie, acasă, în gândurile tale.

Accentul prea mare pe mulțimea predicilor, poezii sau trâmbițe când focul interior trebuie ațâțat cu credință în puterea învierii Domnului nostru care a învins lumea nu cu armele acestei lumi ci cu focul dragostei pentru rămășița aleasă.

 

În fiecare clipă diavolul ne poate amăgi transformându-ne în sclavii lui dacă nu suntem atenți. Legea dragostei, a milei și frica de Domnul trebuie să rămână principalii piloni ai fundației noastre.

 

Amăgirea e așa mare încât să ne facă să credem că suntem învingători cu Domnul Isus când de fapt stăm împotriva Sa prin orice atitudine, gând sau vorbă ce nu e în concordanță cu voia Sa. Înapoia Mea Satano i-a spus lui Petru, gândurile tale nu sunt aceleași cu ale lui Dumnezeu. Poeziile, cântarea, trâmbițele fanfarei, confortul din scaune și predicile pompoase, spectacol ieftin și lauda că suntem bogați ne orbesc și ne fac să ne încredem în lucruri pieritoare făcându-ne siguri că slujim Domnului dar totodată acționând ca inamicul.

 

Eul nostru, bogățiile și confortul de-o clipă ne abat de la Cale. Ar trebui să luptăm cu îndârjire știind că dușmanul răcnește ca un leu datorită timpului foarte scurt care-l mai are să ne decepționeze. Păstrăm bogății pe care rugina le așteaptă pentru noi crezând că ăsta e scopul când oamenii mor de foame. Cumpărăm umbrele de soare pentru plajă când mergem cu Biblii în mână din casă în casă măgulindu-ne că suntem aleși când oamenii mor din cauza trădării, a neîncrederii în ceilalți. Legea junglei ne-a ajuns, căldiceii nu mai au timp să se roage pentru sufletele pierdute (pentru copii lor care caută fericirea în alte părți) pentru că a venit ora știrilor ProTV cu Andreea Esca sau joacă Steaua ori stau peste program pentru o monedă în plus cu chipul muritorilor pe ea.

 

Ca să fii veșnic trebuie să fii desăvârșit, să fii sfânt, să calci pe urmele Împăratului nostru. E nevoie mai mult decât o simplă bătălie cu dorințele tale efemere (tabelul lui Maslow) cu ceea ce dorește eul tău, ci trebuie ca dorințele Sale să devină ale tale și să fie singurul tău scop în viață pentru care să trăiești pentru că acum știi că ai fost un sclav robit de un stăpân fără inimă și Domnul te-a răscumpărat cu sângele Fiului Său și îți dă Viața din belșug cu bucurie.

 

Ne închinăm mai mult la hobby-urile noastre, în biserică la scaune că în timpul închinării au puterea să ne țină trupurile fără speranță și vlagă greoaie de atâtea păcate și să ne treacă o lacrimă de părere de rău că ceea ce ni se întâmplă e nedrept când noi ÎL răstignim pe Domnul slavei cu fiecare trădare suferită de fratele nostru. Ne zicem frați dar DRAGOSTEA e necunoscuta ecuației religiei noastre moarte. Ne salutăm cu "Pacea Domnului" când creem războaie datorită ascultării de orgoliul nostru, iar când cineva îndrăznește să ni-l atingă îl înfundăm cu pietre ca pe Ștefan. Hoții strigă că au fost hăituiți și cer foc din cer sau să li se ceară iertare pentru nedreptatea ce li s-a comis.

 

Nu e de mirare că mieii sunt uciși mișelește de inamic și puși în rândul celor răi, ai fărădelegii când Mielul lui Dumnezeu a fost condamnat în locul unui păcătos ca Barnaba, răstignit între tâlhari, scuipat și batjocorit în așa hal. Oricine luptă împotriva domniilor căpeteniilor văzduhului acestui veac trăind și gândind altfel decât lumea vor avea de suferit. Lacrimile dar nu frica se vor vedea în ochii lor, sărăcia materială dar nu bogățiile caracterului (caută în sodoma și gomora un lucru prețuit și vei găsi doar cenușă printre orgolii, plăceri, mașini de lux, confort și sclavi în afară de nespusa prețuire a unui om al lui Dumnezeu pe nume Lot).

 

Astăzi nu mai luptăm în arenele romane înconjurați de săbii, sânge, zbierături și animale sălbatice, nu mai ardem de vii cu Biblia în mână că suntem creștini cu principii, ci azi avem de dus o luptă a minții, ne luptăm cu televizorul și cu prea multele canale, aruncăm telecomanda cât mai departe că aceste descoperiri științifice ale omenirii ne ruinesc. În loc să folosim acestea pentru a aduce un folos lucrării la care am fost chemați ne luptăm cu însăși lucrurile care erau menite să ne ajute.

 

Și asta pentru că ne uităm în ochii celui care ne biruie prea mult, suntem distrași de puterea sa și biruiți pe deplin ne lingem rănile crezând că suntem destinați morții. Câți urmași ai Biruitorului nu pier biruiți de amăgitorul din cauză că n-a fost nimeni care să le arate Calea ?

 

Nu sabia, ci Cuvântul ce ia ființă în noi prin citirea zilnică a Bibliei și trăirea Lui trebuie să fie exersarea și antrenamentul. Nu furia ci mâinile împletite-n rugăciunea dintr-o inimă curată inundată-n dragoste trebuie să ne fie puterea.