Intalnirea cu Domnul la Emaus

Câtă bucurie era în inimile celor doi ucenici ce mergeau spre Emaus. Cu inimile înflăcărate, după 11 km străbătuți împreună cu Domnul Isus, în toiul nopții se întorc înapoi la Ierusalim dar de data aceasta cu speranță în suflet. Dacă inițial plecaseră întristați din cauza morții Sale și a spulberării visului națiunii lor de a fi eliberați de sub jugul roman, plecaseră deznădăjduiți și nu știau ce să creadă pentru că auziseră și ei că femeile au mărturisit faptul că văzuseră doi îngeri care le-au spus că Domnul este viu, nu știau ce să creadă până când s-au întâlnit ei înșiși cu Domnul Vieții în carne și oase, același trup care fusese pus în mormânt lipsit de viață acum era transformat nemaifiind supus morții. Întâlnirea cu Domnul Isus schimbă omul umplându-l cu speranță, bucurie, râvnă și dragoste pentru EL.

 

 

Spre deosebire de ei, paznicii mormântului care s-au umplut de bani ca să mărturisească strâmb, erau bogați dar cu o bucurie ce ține până la consumarea acestei mici averi pe care au primit-o de la preoți să mintă că trupul Său a fost furat. Preoții au investit bani în minciuni.

 

 

În prima zi a victoriei Adevărului, banii preoților (dați lui Iuda inițial și apoi paznicilor) pălesc în fața bucuriei din inima ucenicilor. Pe drumul spre Ierusalim era puțin probabil să se întâlnească cu cineva fiind noapte, dar dacă acești doi ucenici (Cleopa și probabil soția sa, sau după unele tradiții însuși doctorul Luca dar ce știm cu adevărat e că acesta nu făcea parte din ucenicii inițiali ai Domnului) se întâlneau cu unul din paznicii plătiți sau cu un preot sau cu cineva din masa de oameni care fuseseră martori la uciderea și condamnarea pe nedrept a Domnului și își băteau joc de ei cum noaptea merg pe drumuri atunci când Profetul lor n-a putut să se coboare de pe cruce și le spuneau ce dovezi au ei că paznicii erau martori la furtul trupului Profetului (dar interesant că hoții se pare că au avut tot timpul din lume că au fost atât de meticuloși încât hainele cu care era învăluit trupul Său nu le-au furat, au stat să le dea jos de pe trup și să le lase acolo în mormânt). Toată această bătaie de joc a celor care Îl urăsc pe Dumnezeu are un final. A existat o zi în viața paznicilor, a preoților, fariseilor când au trebuit să dea nas în nas cu Adevărul. Unii au realizat că au greșit, s-au pocăit și au fost iertați alții au murit la fel de împietriți în inimile lor în așa fel încât pietrele plângeau în locul lor dar ei rămâneau tari în necredință.

 

 

Ura preoților și fariseilor în inima cărora s-a chitit ideea uciderii Sale prima dată într-o zi de Sabat, aceeași zi în care ei ÎL condamnau pe Domnul Isus pentru încălcare din cauza faptului că EL și-a permis să vindece oameni. Această ură pălește în fața dragostei lui Dumnezeu.

 

 

Paznicul care la vederea reacției naturii, a alinierii planetelor în fața intenției și faptelor oamenilor (mai întâi fapta lui Iuda de trădare, apoi a preoților și a poporului Israel de condamnare pe nedrept în fața lui Pilat) când vede că soarele nu se poate uita la cruce și când și-a dat duhul Domnul a apărut cutremurul îl face pe paznic să exclame că acesta a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Probabil tot el sau colegi de-ai lui la vederea averii pe care preoții le-a pregătit-o ca șpagă pentru o mărturisire falsă și-au vândut sufletele pe un pumn de bani. Doar ei știu încordarea cu care au trăit apoi datorită faptului că au ales banii ca să lupte împotriva Creatorului Însuși. Dacă au dormit noaptea având coșmaruri, dacă n-au dat însutit pe medicamente sau leacuri ca să le ofere pacea, bucuria și dragostea pe care le-au pierdut nu știm.

 

 

Dar ce știm e că în același timp, în același loc, oameni care Îl acceptă pe Domnul Isus în inima lor sunt schimbați. Ucenicii inițial speriați și încuiați sunt transformați de vizita Domnului Isus în oameni plini de bucurie, cu pace și dragoste în inimă slăvindu-L pe Dumnezeu. Toată averea din lume nu poate cumpăra aceste lucruri, și nici chiar însăși viața lor nu a putut fi comparată cu prețul nespus de a-L avea pe Domnul Isus. Cu toate acestea, toți banii preoților, toate mincinunile aliaților lor (până și Pilat s-a împrietenit cu cel mai mare dușman al său, Irod datorită faptului că au găsit același punct comun la condamnarea Domnului) toate insultele ce vin dintr-o inimă rea nu pot stăvili prin nici un fel de martirizare și nu pot speria în nici un fel pe cel care L-a primit pe Domnul Slavei în inimă. Și astăzi vedem că planurile celui rău prin interpușii săi sunt în zadar pentru că Biblia e cea mai citită carte din lume și oamenii pot auzi Cuvântul lui Dumnezeu și Îl pot trăi. Slăvit să fie Domnul pentru toate aceste comori cu care ne-a binecuvântat. Să ne dea înțelepciune să le prețuim cum se cuvine și să punem preț pe ceea ce e important.