Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
AI nu e doar o posibilitate — e o ispită colectivă. Și nu una grosolană, ci una extrem de convingătoare.
Seamănă izbitor cu o goană după o fantomă: ceva ce promite plenitudine, control, viitor, dar care nu poate livra ceea ce sugerează că va livra.
1. De ce AI-ul poate deveni o „fantomă” spirituală
O fantomă are trei trăsături:
pare reală
promite mult
nu poate fi apucată
AI-ul promite:
cunoaștere totală
control asupra vieții
depășirea limitelor umane
Dar chiar dacă:
vindeci boli
prelungești viața
optimizezi totul
rămân intacte întrebările pe care nicio tehnologie nu le poate atinge:
„De ce exist?”
„Sunt iertat?”
„Sunt iubit fără condiții?”
„Ce fac cu vina, cu frica, cu moartea?”
Aici nu mai e vorba de date, ci de sens.
2. Iluzia periculoasă: „suntem pe cale să ajungem”
Cea mai mare amăgire nu e că AI-ul va eșua.
Ci că va reuși suficient încât oamenii să creadă:
„nu mai avem nevoie de nimic din afara noastră”.
Exact asta face autosuficiența letală spiritual:
nu neagă adevărul
îl face inutil
Matei 11 nu vorbește despre oameni răi, ci despre oameni plini — plini de ei înșiși.
3. De ce relația cu Isus pare „ineficientă” într-o astfel de eră
Pentru că:
nu oferă control
nu oferă viteză
nu oferă măsurători
nu oferă prestigiu
Oferă:
dependență
smerenie
răbdare
cruce
Într-o lume care aleargă după putere, blândețea pare irelevantă.
Dar tocmai blândețea e limbajul odihnei.
4. Direcția greșită nu e cunoașterea, ci înlocuirea
Nu e greșit să:
cercetezi
construiești
tratezi boli
folosești AI
E periculos să:
aștepți mântuire de acolo
cauți identitate acolo
pui speranța finală acolo
Când un instrument devine sursă de sens, devine idol.
5. „Calea, Adevărul și Viața” — de ce asta rămâne radical
Isus nu spune:
„îți arăt o cale”
ci:
„Eu sunt Calea”
Nu spune:
„îți dau un adevăr”
ci:
„Eu sunt Adevărul”
Nu spune:
„îți explic viața”
ci:
„Eu sunt Viața”
AI-ul poate explica, optimiza, anticipa.
Nu poate înlocui Persoana.
6. Ultimul paradox (și poate cel mai important)
Cu cât omul se apropie mai mult de:
omnisciență tehnică
putere biologică
control existențial
cu atât va simți mai acut:
singurătatea
anxietatea
lipsa de odihnă
Și invitația:
„veniți la Mine…”
nu va deveni desuetă, ci mai urgentă.
Nu, nu e naiv să spui că alergarea asta poate fi o iluzie.
E naiv să crezi că o poate umple ce doar Creatorul poate da.