1️⃣ Dumnezeu devine opțional, nu central
Rugăciunea → „când am timp”
Scriptura → „când simt”
Ascultarea → „dacă nu mă costă”
Semn clar: viața merge și fără Dumnezeu prezent activ.
2️⃣ Deciziile sunt filtrate prin „ce pierd?”
Întrebarea nu mai este:
> „Ce vrea Domnul?”
ci:
> „Ce pierd dacă fac asta?”
reputație
bani
confort
relații
Când pierderea cântărește mai mult decât adevărul, Mamona conduce.
3️⃣ Evitarea oricărui mesaj care cere renunțare
„E prea radical”
„Dumnezeu nu cere chiar asta”
„Trebuie echilibru”
Adevărul care costă începe să deranjeze.
Exact ca la gadareeni.
4️⃣ Justificarea păcatelor „mici”
„Nu e chiar păcat”
„Toți fac așa”
„Nu face rău nimănui”
Mamona iubește zona gri.
Dumnezeu iubește lumina.
5️⃣ Conștiința se liniștește, nu pentru că e curată, ci pentru că e amorțită
nu mai doare
nu mai mustră
nu mai tulbură
Pericol maxim: pace falsă.
6️⃣ Frica de pierdere e mai mare decât frica de Dumnezeu
frică de viitor
frică de lipsuri
frică de instabilitate
> „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă”
devine un verset frumos, dar nu trăit.
7️⃣ Isus este admirat, dar nu urmat
Îl respectăm
Îl cităm
Îl apărăm doctrinar
Dar nu-I cedăm controlul.
Test rapid (brutal de sincer)
Răspunde în inimă:
Ce lucru, dacă Isus mi l-ar cere azi, m-ar face să spun „nu”?
Acolo este Mamona.
Nu neapărat bani.
Poate fi:
controlul
timpul
imaginea
o relație
confortul spiritual
De ce e mai periculos decât păcatul vizibil?
Pentru că:
păcatul evident strigă după mântuire
Mamona șoptește că ești bine
De aceea:
îndrăciții au fost eliberați
gadareenii au rămas legați
Concluzie
Mamona nu vine cu steag roșu.
Vine cu argumente rezonabile.
> „Nu acum.”
„Nu chiar așa.”
„Mai târziu.”
Exact ca încheierea gadareenii lor:
> „Nu ne-a venit timpul.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.