Mat. 17:20: "„Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo!» și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință."
Credința mută munții; Dumnezeu alege momentul în care se mișcă.
Problema ucenicilor nu era „puțin”,
ci lipsă reală — credință amestecată cu teamă, autosuficiență, rutină.
credința minimă → produce îndrăzneală
îndrăzneala → duce la cerere
cererea → declanșează lucrarea lui Dumnezeu
Trebuie să vorbești problemei: să spui muntelui să se mute acolo.
Din verset rezultă:
credința autentică poate fi foarte mică
dar dacă este reală:
- se exprimă
- cere lucruri imposibile
- și produce un rezultat real
lipsa rezultatului este pusă de Isus pe seama lipsei credinței, nu pe voia lui Dumnezeu
Matei 17:20 afirmă fără echivoc că o credință autentică, chiar minimă, este suficientă pentru a produce intervenții reale ale lui Dumnezeu asupra imposibilului.
Eșecul ucenicilor nu este pus pe seama voii divine, ci pe lipsa acestei credințe reale.
există limite absolute ale omului, iar credința adevărată le depășește prin Dumnezeu
Credința biblică nu forțează mâna lui Dumnezeu,
ci se aliniază cu voia Lui.
orice situație imposibilă, dacă e voia Domnului, o va rezolva Dumnezeu Tatăl — inclusiv vindecarea
Când omul ajunge la limita absolută a puterilor lui, credința autentică deschide spațiu pentru intervenția lui Dumnezeu — în special acolo unde intervenția este în acord cu voia Sa, precum vindecarea, eliberarea și restaurarea.
De ce nu mută apostolii „munți” mai târziu?
Pentru că:
credința lor devine hri stocentrică, nu demonstrativă
scopul nu mai este „să se întâmple ceva”
ci „să se împlinească voia lui Dumnezeu”
Pavel:
nu se vindecă pe sine
îl lasă pe Trofim bolnav
nu scapă de închisoare
Dar nu din lipsă de credință, ci pentru că voia lui Dumnezeu includea și suferința.
Credința reală este dependentă, nu sigură pe sine
Ucenicii din Matei 17:
au încercat să facă ce făcuseră înainte
fără rugăciune
fără post
bazându-se pe experiență
Credința reală: 👉 începe cu „Doamne, dacă nu Tu…”
Declarativ:
„Eu cred!”
Real:
„Fără Tine nu pot.”
🔹 . Credința reală rămâne chiar când nu vede rezultatul dorit
Evrei 11 este crucial:
unii au fost vindecați
alții au murit în chinuri
Și totuși:
„toți aceștia au murit în credință”
Credința declarată:
funcționează doar când iese cum vrei
Credința reală: 👉 rămâne loială lui Dumnezeu chiar când nu înțelege
🔹 . Credința reală este supusă voii lui Dumnezeu
Isus în Ghetsimani:
credință perfectă
putere infinită
cerere clară
Și totuși:
„nu cum voiesc Eu”
Asta este testul suprem.
Dacă „credința” mea:
nu acceptă un „nu”
sau un „așteaptă”
sau o cale dureroasă
…atunci e doar presiune spirituală, nu credință.
🔹 D. Credința reală produce ascultare, nu doar rezultate
Iacov e tăios:
„credința fără fapte e moartă”
Dar atenție:
nu fapte spectaculoase
ci ascultare zilnică
Apostolii:
nu sunt impresionați de minuni
ci de sfințenie
de răbdare
de dragoste
Matei 17:20 nu promite că apostolii vor trăi permanent imposibilul,
ci că necredința este principalul obstacol atunci când voia lui Dumnezeu este clară.
Experiența lor ulterioară arată că:
credința crește
se maturizează
se adâncește
se curăță de ego
👉 Credința „reală”:
nu strigă tare
nu se laudă
nu cere semne
nu negociază cu Dumnezeu
Ci
„Doamne, Tu poți. Dacă vrei. Eu Te urmez oricum.”
Dumnezeu alege să-Și împlinească voia PRIN rugăciunea și credința oamenilor.
Nu în ciuda lor.
Nu fără ei.
Ci prin ei.
Rugăciunea NU informează pe Dumnezeu, ci ne aliniază pe noi
Dumnezeu:
știe deja ce va face
dar vrea ca tu să vrei ce vrea El
Rugăciunea:
nu schimbă planul lui Dumnezeu
schimbă poziția inimii tale față de plan.
Asta e diferența uriașă.
Dacă e voia Ta” nu este necredință — este forma supremă a credinței
❌ Necredință:
„Dacă vrei, bine… dacă nu, nu contează.”
✅ Credință matură:
„Știu că poți. Te rog să faci. Dar aleg să Te cred chiar dacă alegi alt drum.”
Isus nu a spus „fie voia Ta” pentru că se îndoia. Ci pentru că încrederea Lui era deplină.
El știa că:
Tatăl Îl iubește
Tatăl vede mai departe
Tatăl nu greșește
Dacă oricum se împlinea voia Lui, de ce să ne rugăm?
Pentru că Dumnezeu a hotărât dinainte că:
anumite lucruri se întâmplă doar dacă sunt cerute
altele doar dacă sunt cerute cu credință
altele doar dacă sunt cerute perseverent
iar altele nu se întâmplă dacă omul nu le cere
Biblia e plină de exemple:
Ilie s-a rugat → ploaia a venit
Ezechia s-a rugat → viața i-a fost prelungită
Biserica s-a rugat → Petru a fost eliberat
📌 Nu pentru că Dumnezeu nu știa,
ci pentru că aștepta participarea omului.
Cum se formează credința REALĂ (nu declarativă)
🔹 1. Prin cunoașterea caracterului lui Dumnezeu, nu a rezultatelor
Credința reală nu spune:
„Dumnezeu va face X”
Ci:
„Dumnezeu este bun, indiferent de X”
Asta se formează:
citind Scriptura
văzând cum lucrează Dumnezeu în istorie
observându-L în viața ta
🔹 2. Prin ascultare în lucrurile mici
Isus spune:
„Cine este credincios în lucrurile mici…”
Credința nu începe cu:
munți
vindecări
miracole
Ci cu:
adevăr
curăție
iertare
smerenie
📌 Lipsa ascultării sabotează credința.
🔹 3. Prin rugăciune sinceră, nu corect formulată
Rugăciunea credinței NU e tehnică.
Este:
vulnerabilă
uneori confuză
uneori dureroasă
dar sinceră
Psalmii sunt plini de:
„de ce?”
„până când?”
„unde ești?”
Și Dumnezeu nu îi respinge.
🔹 4. Prin acceptarea tăcerii lui Dumnezeu
Aici se separă credința reală de cea declarativă.
Credința declarativă:
se prăbușește când nu vine răspunsul
Credința reală:
rămâne
se adâncește
se curăță
Credința adevărată cere cu îndrăzneală, dar se odihnește în voia lui Dumnezeu fără să se simtă trădată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.