Dimineața – „din El”
Te trezești. Respiri. Ești în viață.
Nu începi cu: „Ce am de făcut azi?” ci (măcar o clipă):
> „Tot ce sunt azi vine din Tine.”
Asta schimbă tonul zilei:
mai puțină grabă
mai puțină autosuficiență
mai multă recunoștință
---
În timpul zilei – „prin El”
Lucrezi, vorbești, decizi.
Când apare:
stresul
presiunea
oboseala
îți amintești:
> „Nu duc ziua asta singur.”
Nu înseamnă că devine ușoară,
ci că nu devine absurdă.
Chiar și lucrurile mărunte pot deveni acte de credincioșie:
o vorbă dreaptă
o alegere curată
o muncă făcută bine, chiar dacă nu e văzută
---
Seara – „pentru El”
Ziua nu a fost perfectă. Nici nu trebuie.
Întrebarea nu e: „Am reușit?” ci:
> „Unde am ales să-L onorez?”
Aduci înapoi la El:
reușitele → fără mândrie
eșecurile → fără disperare
oboseala → fără revoltă
---
„A Lui să fie slava” – predarea
Slava nu e ceva ce simți, ci ceva ce decizi.
Chiar și când ziua a fost:
banală
grea
confuză
---
„Amin” – odihna
Te culci știind:
viața nu depinde în ultimă instanță de tine
Dumnezeu nu Și-a pierdut controlul
povestea merge mai departe
---
Un exercițiu mic (o săptămână)
O dată pe zi, oprește-te 10 secunde și spune:
> „Doamne, asta e din Tine, prin Tine și pentru Tine.”
Atât.