Este important de reținut că, în acel moment, el era un ofițer cu o carieră strălucită în față, iar decizia de a pleca fără nicio pensie sau salariu garantat a fost, omenește vorbind, o nebunie.
Reacția soției sale, Annie Poonen
Spre deosebire de multe cazuri unde soția devine o sursă de presiune sau teamă, Annie Poonen a fost un stâlp de susținere.
Iată câteva aspecte cheie ale atitudinii ei:
* Unitate deplină: Annie a împărtășit aceeași viziune cu Zac. Ea nu a fost "târâtă" în această aventură a credinței, ci a înțeles că chemarea lui Dumnezeu este prioritară. Zac Poonen menționează adesea că nu ar fi putut face acest pas dacă soția lui nu ar fi fost la fel de dedicată simplității.
* Acceptarea simplității: Au existat momente când resursele erau extrem de limitate. Annie, care era medic (doctor), ar fi putut lucra pentru a aduce mulți bani în casă, dar au ales împreună ca ea să se ocupe de creșterea celor patru fii ai lor în frica de Dumnezeu, trăind dintr-o "mână de bani" pe care Dumnezeu îi trimitea prin daruri nesolicitate de la alții.
* Fără plângeri: Cei patru fii ai lor (Sanjay, Santosh, Sandeep și Sunil) au mărturisit ulterior că nu au simțit niciodată că sunt "săraci", deși trăiau foarte modest. Annie a știut să creeze o atmosferă de mulțumire în casă, astfel încât copiii nu au crescut cu resentimente față de Dumnezeu sau față de tatăl lor.
Ce relație ar trebui să avem cu slujba noastră?
Zac Poonen are o perspectivă foarte echilibrată aici, care s-ar putea să te surprindă.
El nu recomandă tuturor să își dea demisia pentru a fi "full-time" în lucrare. Din contră:
* Slujba ca mărturie: Poonen învață că slujba ta seculară este primul tău câmp de misiune.
Trebuie să fii cel mai bun angajat, cel mai onest și cel mai harnic, pentru ca Numele lui Hristos să fie onorat.
* Munca "cu mâinile tale": El este un mare promotor al conceptului de "tentmaker" (făcător de corturi), precum Apostolul Pavel. Chiar și după ce a părăsit Marina, el a încurajat prezbiterii din bisericile CFC să aibă slujbe seculare pentru a nu fi o povară financiară pentru biserică și pentru a arăta că poți sluji lui Dumnezeu în timp ce muncești.
* Banii sunt un servitor, nu un stăpân: Relația corectă este să privești salariul ca pe un instrument dat de Dumnezeu pentru a-ți îngriji familia și pentru a-i ajuta pe alții, nu ca pe o sursă de siguranță. Siguranța ta este în Dumnezeu, nu în contul bancar.
* Chemarea specifică: El spune clar că plecarea dintr-o slujbă seculară se face doar dacă ai o chemare supranaturală clară de la Dumnezeu, nu din lene sau din dorința de a scăpa de greutățile de la muncă.
> "Dacă poți fi plătit de Dumnezeu, nu cere niciodată să fii plătit de oameni." — Zac Poonen
>
Concluzie
Pentru familia Poonen, "sărăcia" nu a fost o povară, ci o disciplină spirituală care i-a eliberat de dragostea de bani. Ei au dovedit că Dumnezeu poate hrăni o familie cu mulți copii fără un salariu fix, dacă acea familie caută mai întâi Împărăția Lui.