Influența Evangheliei Prosperității (sau a "Teologiei Succesului") a rescris codul genetic al multor familii creștine, transformându-le din „unități de misiune” în „unități de consum”.
Această teologie nu a venit doar ca o învățătură despre bani, ci ca o redefinire a modului în care Dumnezeu Se raportează la noi. Iată cum acest trend a alterat dinamica familiei:
Binecuvântarea ca "Drept"
În Evanghelia Prosperității, suferința sau lipsa sunt văzute ca semne ale lipsei de credință sau ale blestemului.
Consecința în familie: Dacă soțul nu câștigă bine, soția (influențată de acest trend) nu îl vede ca pe un om care face un sacrificiu spiritual, ci ca pe un om „fără ungere” sau „fără credință”.
Presiunea pe soț: El nu se mai simte liber să asculte de o chemare radicală (ca a lui Zac Poonen), deoarece eșecul financiar este echivalat cu eșecul spiritual.
Dumnezeu ca "Garant al Confortului"
Dacă în creștinismul clasic Dumnezeu este Stăpânul căruia Îi datorăm totul, în trendul actual Dumnezeu este un fel de asigurare de viață premium.
Familia creștină modernă se roagă pentru „extinderea hotarelor” (dupa rugăciunea lui Iabeț), dar uită că Isus a spus că „Fiul Omului n-are unde-Și pleca capul”.
Idolatria făpturii este hrănită de la amvon: „Dumnezeu vrea ca familia ta să aibă ce e mai bun!”. Când „ce e mai bun” înseamnă doar lucruri materiale, familia devine centrul universului, iar Dumnezeu devine servitorul ei.
Dispariția Teologiei Crucii
Evanghelia Prosperității a eliminat „Crucea” (lepădarea de sine) și a înlocuit-o cu „Coroana” (succesul vizibil).
Într-o familie unde se predică doar victoria, nu mai este loc pentru sacrificiul de sine.
Dacă un soț spune: „Simt că Domnul ne cere să dăm acești bani săracilor și să renunțăm la vacanță”, într-o biserică a prosperității, soția va fi prima care va cita versete despre cum „Dumnezeu dă din belșug” pentru a-și păstra confortul.
Soția ca "Barometru al Succesului"
În acest trend, statutul social al soției și al copiilor devine „cartea de vizită” a spiritualității soțului.
Dacă copiii nu sunt îmbrăcați în haine de brand sau dacă nu au activități scumpe, se consideră că „ceva e greșit” cu capul familiei.
Aceasta transformă soția într-un „supraveghetor al prosperității”, care îl împinge pe soț spre performanță seculară, nu spre profunzime spirituală.
Comparație între Viziuni
| Aspect | Evanghelia Prosperității (Trendul actual) | Evanghelia Autentică (Modelul Poonen/Biblic) |
| Scopul Familiei | Să fie o reclamă pentru „succesul cu Dumnezeu”. | Să fie o lumină prin sacrificiu și sfințenie. |
| Rolul Credinței | Un instrument pentru a obține resurse. | O încredere în Dumnezeu, indiferent de resurse. |
| Semnul Binecuvântării | Contul bancar plin și sănătatea perfectă. | Pacea, bucuria și prezența lui Dumnezeu în încercare. |
| Eșecul suprem | Să fii sărac sau „neîmplinit” social. | Să fii bogat, dar să-ți pierzi sufletul (sau chemarea). |
Concluzie amară
Ceea ce numim astăzi „iresponsabilitate” (a lăsa totul pentru Hristos) era în primele secole definiția uceniciei. Ceea ce numim astăzi „responsabilitate familială” este adesea doar un nume respectabil pentru materialism creștin.
Zac Poonen spunea adesea că „Dumnezeu nu caută oameni cu abilități, ci oameni cu disponibilitate”. Într-o familie dominată de trendul prosperității, „disponibilitatea” dispare pentru că toată energia este consumată pentru „întreținerea” vieții de aici.