Fără o înțelegere clară a morții omului vechi, viața creștină devine un chin: încerci să pui haine noi pe un cadavru sau să dresezi un lup să se poarte ca o oaie.
Moartea omului vechi nu este o sugestie morală („poartă-te mai bine”), ci un fapt spiritual împlinit. Haide să analizăm mecanismul acestei morți:
1. Cine este, de fapt, „Omul Vechi”?
Nu este vorba despre personalitatea ta, despre talentele tale sau despre amintirile tale.
Definiție: Omul vechi este acea identitate moștenită de la Adam, care este incurabil independentă de Dumnezeu.
Sursa problemelor: Este acea parte din noi care încearcă să-și găsească valoarea, siguranța și fericirea în orice altceva în afară de Creator.
Verdictul divin: Dumnezeu nu a încercat să „repare” acest om vechi. El l-a trimis la moarte împreună cu Hristos pentru că natura lui era alterată la nivel de „sursă”.
2. „Am fost răstignit împreună cu Hristos” (Galateni 2:20)
Aceasta este una dintre cele mai profunde afirmații ale Vestei Bune.
Contemporani cu Crucea: Din perspectiva lui Dumnezeu, care este în afara timpului, când Hristos a murit pe cruce, tu erai în El.
Istoria s-a sfârșit: Crucea este locul unde istoria ta „adamică” (de om separat de Dumnezeu) s-a terminat. Din punct de vedere spiritual, certificatul de deces al vechiului „tu” a fost semnat acum 2000 de ani.
De ce contează? Pentru că nu poți învia până nu mori. Nu poți experimenta viața Lui Hristos până nu accepți că vechea ta metodă de a trăi (prin propriile puteri) a fost executată pe cruce.
3. Diferența dintre „Omul Vechi” și „Firea Pământească” (Sarkos)
Aici apare adesea confuzia: „Dacă omul vechi a murit, de ce încă mai păcătuiesc?”
Omul Vechi (Identitatea): A murit. Nu mai ești un păcătos, ci ești un sfânt (făptură nouă).
Firea/Carnea (Obiceiurile): Sunt „ecourile” vechii identități rămase în mintea și în corpul tău. Este ca un computer căruia i s-a schimbat sistemul de operare (identitatea), dar care mai are încă fișiere vechi și virusate pe hard-disk (obiceiurile).
4. Cum „aplicăm” această moarte?
Pavel nu ne spune să ne sinucidem ego-ul prin efort propriu, ci ne dă un singur instrument: Socoteala.
„Tot așa și voi, socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos.” (Romani 6:11)
A socoti (din grecescul logizomai) este un termen contabil. Înseamnă să treci în registru o realitate care există deja.
Când vine o ispită sau un sentiment de vinovăție, nu spui: „Trebuie să mor față de asta”, ci spui: „Eu am murit deja față de asta în Hristos. Această dorință nu mai definește cine sunt eu.”
Concluzia punctului 1
Moartea omului vechi este eliberarea de sub tirania eului. Nu mai ești sclavul propriilor tale pofte sau frici, pentru că „stăpânul” lor (omul vechi) a murit, iar contractul de sclavie a fost reziliat prin deces.
Pe scurt: Nu te mai chinui să mori. Crede că ai murit deja în El, pentru ca viața Lui să poată țâșni prin tine.
Vestea Buna: Cristos în noi + noi în Cristos