Aceasta este, probabil, cea mai fină și totodată cea mai radicală parte a „Vestei Bune”. Pare o afirmație dură, dar în realitate este cheia libertății totale.
A fi „propriul tău Dumnezeu” nu înseamnă neapărat că te crezi o divinitate care face miracole, ci se referă la centrul de control al vieții tale. Este starea naturală a omului după cădere: Eul (Ego-ul) pe tron.
Iată ce înseamnă să renunți la această poziție:
1. Renunțarea la Sursa de Viață (De la „Eu pot” la „El poate”)
Când ești propriul tău Dumnezeu, tu ești singura ta resursă.
Problema: Trebuie să generezi singur fericire, siguranță, valoare și putere morală. Dacă eșuezi, te prăbușești în vinovăție. Dacă reușești, te prăbușești în mândrie.
Schimbarea: Recunoști că „vechiul eu” a murit și că acum viața ta vine de la Hristos. Nu te mai chinui să fii bun, ci Îl lași pe El să fie bun prin tine.
2. Renunțarea la Judecată (Cine definește ce e bine și rău?)
În Grădina Edenului, ispita a fost: „veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Asta înseamnă să decizi tu, prin propriile filtre, ce este drept, ce meriți și cum ar trebui să fie viața ta.
Propriul Dumnezeu: Te superi când lucrurile nu ies cum vrei tu, pentru că, inconștient, crezi că universul ar trebui să se alinieze planului tău.
Hristos pe tron: Accepti că El este Cel care definește realitatea. Îi predai Lui dreptul de a-ți scrie povestea. Asta aduce o odihnă imensă.
3. Renunțarea la Auto-Justificare
Aceasta este cea mai grea formă de „dumnezeire” personală: încercarea de a-ți dovedi ție, celorlalți și lui Dumnezeu că ești „ok”.
Propriul Dumnezeu: Ești într-o continuă goană după validare (succes, aspect fizic, moralitate, aprecierea altora). Ești propriul tău judecător și ești necruțător.
Hristos pe tron: Accepti că identitatea ta este un dar, nu o realizare. Nu mai trebuie să demonstrezi nimic nimănui, pentru că ești „în El”.
Un tablou comparativ:
| Aspect | Eu sunt propriul meu Dumnezeu | Hristos este pe tron |
| Sursa puterii | Voința mea, efortul meu. | Duhul Sfânt în mine. |
| Identitatea | Se bazează pe ce fac (performanță). | Se bazează pe cine sunt „în El”. |
| Reacția la eșec | Depresie, disperare, auto-condamnare. | Pocăință, încredere în har, ridicare. |
| Starea interioară | Anxietate (totul depinde de mine). | Pace (totul depinde de El). |
De ce e aceasta o Veste Bună?
Să renunți la a fi propriul tău Dumnezeu nu este o pierdere, ci o descărcare de o povară pe care nu ai fost niciodată creat să o porți. Nu ești destul de inteligent, de puternic sau de bun ca să fii propriul tău centru.
Când abdici de pe tronul vieții tale, nu devii un sclav, ci devii un fiu iubit care se bucură de resursele Tatălui său.
Sfat practic: Data viitoare când te simți copleșit de stres sau furie, întreabă-te: „Pe tronul situației acesteia, sunt eu (încercând să controlez totul ca un mic dumnezeu) sau este Hristos?”.
Vestea Buna: Cristos în noi + noi în Cristos