Acesta este „miezul” teologiei: ideea că mântuirea nu este un bilet către Cer, ci un proces de metamorfoză. Dumnezeu nu este interesat atât de mult de ceea ce facem pentru El, cât de ceea ce devenim în caracterul nostru.
Iată o analiză detaliată a acestui proces continuu de sfințire:
1. Distincția între Sfințirea Pozițională și cea Practică
sfințirea are două etape, iar confuzia între ele duce fie la mândrie, fie la disperare:
Sfințirea Pozițională: În momentul în care te întorci la Dumnezeu, ești „pus deoparte” (sfânt) prin sângele lui Hristos. Este un act instantaneu.
Sfințirea Practică: Este procesul de o viață prin care caracterul tău real începe să semene cu poziția ta oficială în Hristos. Este „lucrarea de mântuire” despre care Pavel spune să o ducem până la capăt cu frică și cutremur (Filipeni 2:12).
2. „Privind la El” – Metoda transformării
metafora oglinzii din 2 Corinteni 3:18. Transformarea nu vine prin efortul voinței („Voi fi mai bun!”), ci prin contemplare:
Focalizarea pe Isus: Pe măsură ce Îl vedem pe Isus în Scripturi (prin revelația Duhului Sfânt), devenim ca El.
Duhul Sfânt ca Olar: Noi suntem lutul; treaba noastră este să rămânem moi și maleabili în mâinile Lui, nu să ne auto-sculptăm.
3. Rolul Suferinței și al Împrejurărilor
Dumnezeu folosește „toate lucrurile” (Romani 8:28-29) pentru un singur scop: conformarea cu chipul Fiului Său.
Crucea zilnică: Sfințirea implică „moartea față de sine”. Când cineva ne insultă, când planurile ni se strică sau când trecem prin lipsuri, acestea sunt oportunități de a reacționa ca Isus, nu ca Adam.
Școala vieții: Circumstanțele nu sunt accidente, ci „curriculum-ul” lui Dumnezeu pentru sfințirea noastră.
4. Lupta împotriva „Eului” (Self-life)
avertizează că cel mai mare dușman al sfințirii nu este diavolul, ci propriul nostru „Eu”.
Sfințenia nu este legalism: Legalismul se ocupă de exterior (reguli). Sfințirea se ocupă de motive (de ce fac ceea ce fac?).
Ura față de păcat: Procesul avansează pe măsură ce învățăm să urâm păcatul așa cum îl urăște Dumnezeu, nu doar să ne temem de consecințele lui.
Analiza progresiei sfințirii (Tabel Comparativ)
| Etapa | Sursa Puterii | Rezultatul în Caracter |
| Începutul | Credința în jertfa lui Hristos | Iertare și o conștiință curată. |
| Procesul | Colaborarea cu Duhul Sfânt | Biruința asupra păcatelor cunoscute (mânie, poftă, mândrie). |
| Finalul | Venirea lui Hristos | Schimbarea trupului și eliminarea totală a prezenței păcatului. |
5. „Până la venirea Lui” – Nădejdea Glorificării
Sfințirea este o muncă neterminată pe acest pământ.
Niciodată „Sosiți”: Un semn al sfințeniei reale este că te vezi tot mai păcătos pe măsură ce te apropii de Lumină (ca apostolul Pavel care, spre sfârșitul vieții, se numea „cel dintâi dintre păcătoși”).
Finalizarea: Când Îl vom vedea „așa cum este”, vom deveni ca El în mod desăvârșit. Până atunci, alergăm spre țintă.
Gând cheie: Sfințirea nu este o acumulare de virtuți, ci o scădere a eului pentru ca Hristos să poată crește în noi. „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.”