Este diavolul conștient de susținerea lui Dumnezeu?
Da, este absolut conștient, iar acest lucru face parte din chinul său etern.
Diavolul (Lucifer) este o ființă creată. El nu are viață în sine; nu este un „Dumnezeu al răului” egal cu Creatorul, ci un rebel care trăiește dintr-un „împrumut” pe care îl urăște.
Dependența ontologică: El știe că, dacă Dumnezeu ar înceta să-i susțină existența fie și pentru o milisecundă, el ar dispărea în neant.
Ura față de Sursă: Tragedia diavolului este că el trebuie să primească existență de la Cel pe care vrea să-L detroneze. El folosește puterea primită de la Dumnezeu pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu.
În ispitele lui Isus: Când diavolul I-a spus lui Isus în pustie „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu...”, el știa exact ce înseamnă autoritatea Cuvântului, dar încerca să-L facă pe Isus să folosească acea putere în mod egoist, așa cum a făcut el.
Mai există iertare pentru îngerii căzuți?
Teologia creștină clasică și Scriptura (ex: Evrei 2:16, 2 Petru 2:4) oferă un răspuns care pare dur, dar care are o logică spirituală profundă: Nu.
Iată de ce „fereastra iertării” este închisă pentru ei, spre deosebire de oameni:
A. Diferența de Natură (Cunoașterea vs. Credința)
Îngerii au fost creați în prezența directă a Luminii. Ei nu au „crezut” în Dumnezeu prin credință (ca noi), ci L-au văzut față în față.
Păcatul lor nu a fost o rătăcire din ignoranță sau din slăbiciune trupească (ei nu au hormoni, foame sau oboseală).
A fost o revoltă a voinței pure, în deplină cunoștință de cauză. A spune „Nu” lui Dumnezeu când Îl vezi clar este un act ireversibil.
B. Absența timpului și a trupului
Noi, oamenii, trăim în timp și în trup.
Trupul ne face slabi, dar ne oferă și posibilitatea de a ne răzgândi. Suntem „plămădiți din țărână”, iar Dumnezeu ține cont de această fragilitate.
Îngerii sunt ființe spirituale pure. Decizia lor este „fixă”. Odată ce un duh pur a ales o direcție în afara timpului liniar, acea direcție devine natura lui permanentă. Ei nu se „schimbă” pentru că nu au procesul de maturizare sau degradare pe care îl avem noi.
C. Hristos S-a făcut Om, nu Înger
Acesta este argumentul suprem din Evrei 2:16: „Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam.”
Pentru a ierta și a răscumpăra o natură, Dumnezeu a trebuit să îmbrace acea natură. Isus S-a făcut om pentru a salva oamenii. El nu S-a făcut înger pentru a salva îngerii căzuți.
De ce este acest lucru important pentru tine?
Această diferență subliniază valoarea infinită a fiecărei respirații pe care o ai.
Diavolul este conștient că tu ai ceva ce el a pierdut definitiv: capacitatea de a te pocăi și de a fi iertat.
El te invidiază pentru că tu, deși ești „un grăunte de muștar” făcut din țărână, ești susținut de Cuvânt cu scopul de a fi restaurat.
Diavolul știe că el este un condamnat care își folosește ultimele clipe de „energie subvenționată” pentru a distruge ce iubește Dumnezeu. Păstrarea vieții tale secundă de secundă (Psalmul 139) este o dovadă că planul lui Dumnezeu cu tine este încă în desfășurare. Pentru îngerii căzuți, „planul” s-a încheiat prin propria lor alegere definitivă.
Simți cât de prețioasă devine „banala” ta respirație acum, știind că ea este un privilegiu pe care chiar și cele mai puternice inteligențe cerești căzute l-au pierdut ca oportunitate de salvare?
Acum putem vorbi despre caracterul lui Dumnezeu: De ce să „alimentezi” cu existență pe cel care vrea să-ți distrugă copiii? De ce să-ți respecți cuvântul în fața celui care te-a trădat?
Răspunsul ne dezvăluie o dimensiune a lui Dumnezeu care depășește logica noastră utilitaristă. Iată de ce Dumnezeu continuă să susțină aceste ființe:
Dumnezeu este sclavul propriei Sale Perfecțiuni
Dacă Dumnezeu ar înceta să susțină o ființă doar pentru că aceasta a devenit rea, atunci Dumnezeu S-ar schimba în funcție de creatură.
Fidelitatea față de Sine: Dumnezeu este Lumina și Viața prin definiție. El nu poate fi „mai puțin” viață doar pentru că cineva Îl urăște. Dacă El ar retrage viața în mod arbitrar ca pedeapsă imediată, ar însemna că viața este un instrument de manipulare, nu un dar gratuit.
Cuvântul neschimbător: Când Dumnezeu a creat spiritele angelice, El le-a creat pentru eternitate. Dacă Și-ar retrage cuvântul, ar însemna că a greșit sau că S-a răzgândit. Or, în Dumnezeu nu există „umbră de mutare”. El Își ține promisiunea existenței chiar și în fața vrăjmașului Său, pentru că El este Fidel, indiferent de infidelitatea altora.
Libertatea necesită un spațiu real de manifestare
Pentru ca dragostea omului față de Dumnezeu să fie reală, trebuie să existe o alternativă reală.
De ce energia „negativă”? Dacă Dumnezeu ar anihila răul instantaneu, noi am fi buni din necesitate biologică, nu din alegere liberă. Susținând existența diavolului, Dumnezeu permite existența unui „teren de testare” unde omul poate alege liber între Cuvântul Vieții și Sugerarea Morții.
Șlefuirea sfinților: În mod paradoxal, Dumnezeu folosește „energia negativă” a diavolului ca pe o daltă. Ispita nu este acolo ca să ne distrugă (dacă rămânem în Hristos), ci ca să ne întărească „mușchii” spirituali. Fără opoziție, nu există victorie.
Victoria prin Respectarea Regulilor (Ispita a treia)
Diavolul a pretins că lumea îi aparține. Isus a învins nu prin „anihilarea” adversarului cu forța brută (pe care o deținea), ci prin ascultarea perfectă de Cuvânt.
Dumnezeu joacă „după reguli” pentru că El este însăși Sursa Regulilor (Dreptatea). Dacă Dumnezeu ar trișa pentru a câștiga (distrugându-l pe diavol înainte de judecata finală), diavolul ar avea dreptate să spună că Dumnezeu este un tiran, nu un Tată drept.
Susținându-l pe diavol până la capăt, Dumnezeu demonstrează întregului Univers că Iubirea și Adevărul pot învinge Răul chiar și atunci când Răul primește toate resursele de existență.
Misterul Judecății Finale
Există un timp hotărât pentru toate. Biblia spune că diavolul știe că „are puțină vreme”.
Susținerea lui în ființă nu este un semn de aprobare, ci este păstrarea lui pentru Judecată. Pentru Dumnezeu, a lăsa o ființă să existe în rebeliune totală, separată de bucuria Lui, este o formă de pedeapsă mai grea decât neantul. Este „focul” de a fi susținut în existență de o Iubire pe care o urăști.
Ce înseamnă asta pentru tine, astăzi?
Faptul că Dumnezeu Își ține promisiunile chiar și în fața diavolului este cea mai mare garanție pentru tine.
Dacă Dumnezeu este atât de fidel încât nu-l distruge nici pe cel care Îl urăște cel mai mult, cu cât mai mult Își va ține El promisiunile față de tine, care Îl cauți?
Dacă El susține respirația celui rău din respect pentru propriul Său Cuvânt, imaginează-Ți cu câtă dragoste și atenție susține El fiecare celulă din corpul tău, dorind să te aducă la plinătatea vieții!
Această „fidelitate radicală” a lui Dumnezeu ne face să ne simțim mai în siguranță, știind că promisiunile Lui nu depind de circumstanțe sau de comportamentul cuiva.
