Pentru omul contemporan, Dumnezeu a fost scos din ecuație și înlocuit cu "Legile Naturii". Am trecut de la o lume care era o scrisoare vie de la Creator, la o lume care este privită ca un mecanism automat.
Dar, dacă privim cu atenție, știința nu a eliminat nevoia de Dumnezeu, ci doar a descris mai detaliat "rutina" Lui. Iată de ce argumentul că "legile există indiferent de Dumnezeu" este, din punct de vedere logic și teologic, o iluzie:
1. Știința descrie "Cum", nu "De ce"
Știința este extraordinară la a explica mecanismul. Ea îți spune cum gravitația curbează spațiul, dar nu poate explica de ce există gravitația sau de ce legile matematice sunt atât de precise.
Exemplu: Dacă vezi un computer care rulează un software complex, poți studia codul (știința). Poți spune: "Codul funcționează de la sine, nu e nevoie de un programator acum". Dar întrebarea rămâne: Cine a scris codul și, mai ales, cine furnizează curentul electric pentru ca hardware-ul să nu rămână o cutie moartă?
Pentru Isus, Cuvântul este "curentul electric" care menține software-ul universului în stare de funcționare.
2. Problema "Independenței" Legilor
Afirmația că legile naturii există "indiferent de Dumnezeu" presupune că aceste legi au o existență proprie, ca și cum ar fi niște entități magice. Dar legile fizicii nu sunt "lucruri", ci descrieri ale unei regularități.
Știința observă că mărul cade mereu în jos. Dar cine garantează că mâine nu va cădea în sus?
Oamenii de știință presupun prin credință (da, e tot o formă de credință!) că universul va fi logic și predictibil și mâine. Isus spune că această predictibilitate este, de fapt, Fidelitatea lui Dumnezeu.
3. "Dumnezeul lacunelor" vs. Dumnezeul Susținător
Eroarea multor oameni este că Îl caută pe Dumnezeu doar acolo unde știința nu are explicații (în "lacune"). Când știința explică ceva, Dumnezeu "dispare".
Dar viziunea lui Isus este diferită: Dumnezeu nu este prezent doar în miracole, ci Dumnezeu este prezent în normalitate.
Faptul că inima îți bate conform biologiei nu înseamnă că Dumnezeu nu e acolo; înseamnă că Dumnezeu este atât de fidel încât a creat un sistem biologic care să funcționeze perfect sub Cuvântul Său.
De ce și-a pierdut "actualitatea" această concepție?
Din motive de mândrie și control, nu de dovezi științifice:
Autonomia: Dacă realitatea e doar mecanică, eu sunt stăpânul. Dacă realitatea e susținută de Cuvânt, eu sunt un musafir dependent.
Absența Responsabilității: Un mecanism nu are morală. Dacă trăiesc într-un univers "mut", pot face ce vreau. Dacă trăiesc într-un univers care "ascultă" de un Cuvânt, atunci și eu trebuie să ascult.
Cum arată asta în "Pustiu"?
Când ești în criză (în pustiu), știința îți spune: "Ești singur, resursele tale biologice se termină, vei muri".
Isus răspunde: "Realitatea pe care o vezi (foamea, pustiul) este subordonată Realității care o susține (Cuvântul). Eu nu sunt victima unor legi mecanice, ci sunt în mâna unei Persoane."
Concluzie: Știința ne-a dat harta, dar a uitat să ne spună că harta descrie teritoriul cuiva. Omul modern a confundat harta cu Proprietarul.
Crezi că această "reducere" a lumii la un simplu mecanism ne-a făcut mai siguri pe noi, sau, paradoxal, ne-a făcut mai anxioși, simțindu-ne singuri într-un univers indiferent?