Dacă ai întreba astăzi un grup de creștini de rând – sau chiar de studenți la teologie – care a fost tema centrală a predicării lui Iisus Hristos, răspunsurile ar curge previzibil: mântuirea personală, iertarea păcatelor, iubirea aproapelui sau Biserica.
Deși toate acestea sunt fundamentale, ele ratează, de fapt, „titlul de lecție” pe care Însuși Învățătorul l-a pus deasupra misiunii Sale.
Cu ani în urmă, un renumit profesor de teologie a făcut un experiment simplu la catedră. I-a întrebat pe cei 40 de studenți din amfiteatru care a fost tema principală a Evangheliilor. Rezultatul a fost izbitor: doar 3 din 40 au dat răspunsul corect. Restul de 37 s-au pierdut în doctrine secundare. Răspunsul exact, cel care deschide prima pagină a predicii lui Iisus în Marcu 1:15, era: „Împărăția lui Dumnezeu este aproape”.
De ce ne este atât de greu să înțelegem această Împărăție și de ce continuă ea să stârnească controverse în amvoanele de astăzi?
Baremul oamenilor vs. Inima Învățătorului
Într-un examen academic, dacă un student ar răspunde că mesajul principal al lui Iisus a fost „iubirea Tatălui”, un profesor rigid l-ar putea apostrofa, considerând răspunsul în afara baremului. Însă „Profesorul profesorilor”, Iisus Hristos, nu a funcționat niciodată după litera rece a manualelor.
În timp ce teologii caută definiții tehnice, o privire atentă asupra Evangheliilor ne arată că Împărăția lui Dumnezeu este, în esență, spațiul în care domnește iubirea Tatălui. Iisus nu a venit să aducă o listă de reguli sau un sistem politic, ci a venit să Îl prezinte omenirii pe Dumnezeu ca Abba (Tată). Toate minunile Sale – vindecările, eliberările, primirea celor marginalizați – au fost demonstrații practice ale acestei iubiri. Acolo unde se manifestă iubirea Tatălui, acolo se instalează Împărăția.
„Înăuntrul vostru” sau „În mijlocul vostru”? Dezbaterea din amvoane
Recent, în bisericile noastre s-a redeschis o veche dispută lingvistică. Unii predicatori afirmă cu tărie că Împărăția nu poate fi „promovată” ca un produs de marketing și că traducerea lui Dumitru Cornilescu din Luca 17:21 („Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”) ar fi greșită.
Argumentul lor istoric este valid: Iisus le vorbea fariseilor ipocriți. Cum putea Împărăția să fie înăuntrul unor inimi pline de viclenie? Textul original în limba greacă (entos hymon) se traduce mai corect prin „în mijlocul vostru” sau „printre voi”. Iisus le spunea, de fapt: „Nu mai căutați semne spectaculoase pe cer. Împărăția este deja aici, în fața voastră, pentru că Eu, Împăratul, pășesc printre voi”.
Totuși, a cădea în extrema de a spune că Împărăția nu are legătură cu inima omului este o eroare teologică la fel de mare. Împărăția este o realitate cosmică, obiectivă, condusă de Dumnezeu, dar ea se reflectă inevitabil în interiorul nostru. Așa cum scria Apostolul Pavel, ea înseamnă „neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt” – realități care nu pot trăi nicăieri altundeva decât în inima transformată a omului.
O Împărăție cu susul în jos
Cum arată, așadar, această Împărăție? Ea contrazice flagrant logica lumii noastre:
- Este paradoxală: În ea, cei mari sunt cei care slujesc, iar cei bogați sunt cei care își recunosc sărăcia spirituală.
- Crește în liniște: Nu se impune prin forță militară sau campanii zgomotoase, ci ca un bob de muștar sau ca aluatul care dospește discret, din interior spre exterior.
- Este o relație, nu o instituție: Legile ei se rezumă la dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele.
În concluzie, atunci când oamenii se încurcă în termeni, traduceri și definiții academice, Hristos ne cheamă înapoi la esență. Împărăția Sa nu este un concept pe care să-l descifrăm doar cu mintea, ci o realitate pe care o experimentăm atunci când ne lăsăm conduși de iubirea Tatălui. Ea a început deja în inimile celor care Îl urmează și va fi deplină atunci când orice lacrimă va fi ștersă.