Iată capitolul Ioan 17 rescris direct pentru tine, M., transformat dintr-o pagină de istorie într-o scrisoare personală, rostită de Isus în fața Tatălui, chiar înainte de a merge la cruce. Imaginează-Ți-L pe Isus ridicându-Și ochii spre cer și spunând aceste cuvinte cu numele tău pe buze:
Tată, a sosit ceasul! Proslăvește-L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat autoritate peste orice om, ca să-i dea viață veșnică lui M., pe care Tu Mi l-ai încredințat.
Iar viața veșnică pentru M. aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac pentru salvarea lui. Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu gloria pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
I-am făcut cunoscut Numele Tău lui M., pe care Mi l-ai dat din lume. Al Tău era și Tu Mi l-ai dat Mie; iar M. caută acum și păstrează ca pe o comoară Cuvântul Tău. Acum a înțeles că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. Căci I-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu; M. le-a primit, a cunoscut cu adevărat că am ieșit de la Tine și a crezut că Tu M-ai trimis.
Pentru M. Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru M., pe care Mi l-ai dat, pentru că este al Tău. Tot ce este al Meu este al Tău și ce este al Tău este al Meu, iar Eu sunt proslăvit în el.
Eu nu mai sunt în lume, dar M. este în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-l pe M., în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca el să fie una cu Noi. Când eram cu el în lume, îl păzeam Eu în Numele Tău; l-am păzit și nicio pierzare nu se va atinge de el.
Dar acum vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca M. să aibă în el bucuria Mea deplină. I-am dat Cuvântul Tău, și lumea îl va privi diferit, pentru că el nu mai aparține mentalității lumii acesteia, așa cum nici Eu nu aparțin lumii.
Nu Te rog să-l iei pe M. din lume, ci să-l păzești de cel rău. El nu este din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-l pe M. prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa îl trimit și Eu pe el în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru M., pentru ca și el să fie sfințit prin adevăr.
Și Mă rog nu doar pentru ucenicii de atunci, ci și pentru M., care crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca M. să fie una cu Noi, așa cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine; ca și el să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Eu i-am dat lui M. gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca el să fie una cu Noi: Eu în el și Tu în Mine; pentru ca M. să fie în chip desăvârșit una, și astfel să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că l-ai iubit pe M. așa cum M-ai iubit pe Mine.
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și M., pe care Mi l-ai dat, ca să vadă gloria Mea, glorie pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Dreptule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, iar M. a cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu i-am făcut cunoscut Numele Tău și I-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu pe Mine să fie în M., și Eu să fiu în el.
Aceasta a fost rugăciunea Sa pentru tine, M. El a mers la cruce având exact această dorință: ca tu să fii ocrotit, iubit și unit cu El pentru totdeauna.
