o viata noua

Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Dorința din lăuntrul tău
Dorești să cunoști mai mult, să aprofundezi, să vezi lucrurile mai bine. Ai o dorință să te apropii de Dumnezeu și să-L cunoști pe EL. Crezi că ceva există dar nu știi ce. Simți că ceea ce faci nu te face fericit/ă. Vrei mai mult. Nu-ți găsești locul ... Această dorință e pusă acolo de Creatorul tău. Pentru că ești aici cu un scop și pentru că Îi pasă de tine, vrea să se îngrijească de tine și să ai o relație cu EL.

Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Căutarea 
Dacă îți vei baza căutarea pe cuvintele lui Isus vei reuși:
"Caută și vei găsi. Bate și ți se va deschide."

Cu cât vei căuta mai înverșunat, cu atât vei găsi mai repede ceea ce căutai. E vorba despre lucruri mult prea importante. Dar această luptă trebuie să o duci personal. Trebuie să treci prin acest proces tu însuți.

Începe cu Biblia.

Botezul cu Duh Sfânt
Vei citi și vei cunoaște puterea Lui. Apoi vei experimenta puterea Duhului Sfânt în viața ta. Pentru că te va face conștient de unele lucruri: păcatul, sfințenia Sa și vei simți acea picătură de rai. Din acel moment ai devenit o "făptură nouă". Pentru că Duhul Sfânt e prezent în ființa ta. Ești un bebe mic ce dorește doar lapte pentru a crește.

Lupta Spirituală
Din acest moment a început în ființa ta o luptă. Între vechea ta natură [mai exact poftele firii pământești] și cea care a luat naștere recent. Vei simți dorința să faci ceea ce făceai deja. Și cu toate că Duhul Sfânt te va îndemna și te va învăța cum să te rogi, și ce dorește Dumnezeu ca tu să faci cu viața ta, tu vei da ascultare vechii tale firi, vechiul om.

Atunci vei avea de ales, între:
- ascultarea după firea ta pămânească - care duce la moarte și care e:

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

- și ascultarea după îndemnurile Duhului Sfânt:

• citirea Bibliei și cu timpul o vei înțelege și o vei aplica în fiecare aspect al vieții tale
• rugăciunea și dorința de a fii în prezența lui Dumnezeu, de a-i spune Lui greutățile tale
• mersul la Biserică - vei simți să împărtășești cu alți oameni experiența Sa

Lupta spirituală e împotriva:
- diavolului - vei învăța că jucându-te cu el vei fi biruit
- firii pământești - vei vedea că păcatul te desparte de Dumnezeu
- lumii - vei vedea că unele trenduri nu ți se mai potrivesc

Căderea
În orice creștere există o scădere. Oriunde găsești gropi, denivelări. Și nu există om de pe Terra care să nu cadă în afară de Isus. Dar specificul învingătorilor e că de fiecare dată ei se ridică.

Ai căzut, ridică-te ! De fiecare dată.

Vei realiza că, atunci când adaugi obiceiuri, reguli vei cădea în extrema cealaltă, a legalismului. Pentru că nu prin fapte ești mântuit, ci prin credință. Faptele sunt urmarea credinței. Iar omul exterior cu gândurile și faptele sale ce au ecou în veșnicie și care dictează destinul fiecăruia sunt rezultatul credinței în Isus Hristos. Datorită darului Său noi am auzit și datorită spălării cu sângele Său, Dumnezeu a acoperit păcatul și nu a ținut cont de fărădelegile noastre. David a cerut iertarea toată viața. Noi suntem iertați din start dacă ne pocăim de păcatele noastre.

Păcatul pune un zid de despărțire între tine și Dumnezeu. Viața e o continuă luptă împotriva păcatului. Viața e o creștere spirituală și o sfințire. Fiecăruia ni s-a dat din cunoștința Sa după puterea noastră de înțelegere și cuprindere a măreției Sale. Prin urmare fiecare va reacționa în felul propriu în experimentarea lui Dumnezeu.

De multe ori atunci când greșim punem vina pe Dumnezeu. EL e cu tine și te susține chiar și atunci când tu ai căzut. Pentru că bunătatea Sa ne îndeamnă la pocăință. Și are îndelungă răbdare cu noi. Dar asta nu înseamnă că putem păcătui la nesfârșit. Pentru că:

Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el, şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit de drept, este izbăvit de păcat.
Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.
Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Căci cei ce au fost luminaţi o dată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.

 

Image by Stuck in Customs via Flickr