SuperBlog premiaza un caz social

Adi este un tânăr căsătorit, cu 3 copii. Lucrează în sat cu ziua, pentru 10ron/zi pentru a-și asigura pâinea atât de necesară familiei. Are un trecut pe care nu vrei să-l știi pentru că provoacă durere în suflet. Durere pe care doar el și Dumnezeu o pot discerne. A făcut pușcărie lăsându-și copiii doar în seama soției ceva vreme. Foamea l-a împins să fure fier vechi din vagoanele trenurilor care treceau prin fața casei sale.

De fiecare dată când mă vede, mă salută respectuos și mă întreabă dacă aș dori să-l ajut. În clipele cele mai grele bate în poartă și cere 1 leu pentru a-și cumpăra și el o pâine pentru că nu mai poate. M-a rugat, dacă am pe acasă pantaloni mai răi care nu îi mai port să nu-i arunc, ci să-i dau lui. Doar să-i spun când îl întâlnesc pentru că vine el după ei, ca să nu bat un drum degeaba. Om liniștit, respectuos dar care soarta i-a hărăzit un alt drum al vieții. Un drum pietros, cu mulți bolovani pe care trebuie să-i treacă în fiecare clipă.

Într-o dimineață, când treceam cu bicicleta rămân uimit când în ceață abia zăresc un copil de 3-4 ani ce spăla rufe. Mi-era frig cu geaca însă el era în tricou și-mi zâmbea. Acești copii trăiesc în fiecare clipă la limita disperării. Uscătorul lor de rufe e țeava de gaz. Au un loc afară doar cu o pânză în față pe care o numesc wc. Oamenii îi mai ajută știindu-le situația și așa trăiesc și ei de pe o zi pe alta.



Și-a făcut o baracă dintr-o cușcă pe care scrie pâine. Din lucrurile aruncate de oameni, el, cu o ingeniozitate uimitoare, a făcut propria casă. Are 2 camere, mici dar încăpătoare unde stau 5 suflete. Săptămâna asta, am găsit câteva lemne și i le-am dus, și mă rog să le ajungă cât mai mult pentru că iarna asta e atât de grea. Și m-am gândit de atâtea ori în ce condiții trăiesc oamenii ăștia, însă n-am avut niciodată ocazia să le prezint cazul cuiva. Pentru că toți știam de situația lui.

În ultimul timp un copil a fost accidentat de o mașină și a fost grav la spital acum e mai bine.

Ei săracii nu-s vinovați că așa s-au născut, că oamenii normali au o casă de cărămidă apă și toaletă. Haideți să punem și noi umărul la construirea zilei lor de mâine. Nu pentru că ei merită, ci pentru că noi avem datoria să fim oameni.

Comentariul meu pentru sponsori:
1. Nume caz social: Adi, sotia si cei 3 copii
2. Varsta: 30 ani
3. Descriere pe scurt a conditiei sociale: traiesc intr-o baraca in conditii greu de imaginat, isi castiga painea muncind in sat cu ziua, 10ron/zi, a furat pentru painea copiilor, un copil e accidentat grav
4. Descriere pe scurt de ce ar trebui sa primeasca un laptop: orice ajutor e binevenit pentru a vedea si ei ziua de maine. copilul accidentat nu a avut un cadou pana azi. speram sa fie primul lui mos Craciun mai ales ca nu mai credeam sa fie in viata. a vazut la mine si si-a dorit mult un laptop - ar fi fericirea lui.

 Propun o licitație pentru acest caz. Cine dorește să cumpere laptopul oferit de ASUS, iar banii strânși să fie donați acestei familii. Însă mai întâi să vedem dacă se aprobă de către organizatori această variantă. Aș fi primul care ar licita. Încep cu cei 100$ câștigați la superBlog.