Versetul din Daniel 11:37 face parte dintr-o profeție complexă despre un personaj adesea identificat ca fiind un „rege de la miazănoapte”. În context istoric, mulți cercetători îl asociază cu Antioh al IV-lea Epifan, dar în perspectivă profetică, este considerat o prefigurare a Antihristului.
Iată textul versetului (traducerea Cornilescu):
„Nu se va uita nici la dumnezeii părinţilor săi, nici la dorinţa femeilor; nu se va uita la niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.”
Interpretarea simbolurilor cheie
Acest verset descrie o figură care rupe orice legătură cu tradiția, moralitatea sau religia stabilită. Iată ce înseamnă fiecare element:
„Nu se va uita nici la dumnezeii părinților săi”
Aceasta sugerează o ruptură totală de moștenirea sa religioasă. Dacă ne referim la Antihrist, unii interpreți sugerează că acesta ar putea avea o origine iudaică sau creștină pe care o leapădă complet, refuzând orice formă de credință moștenită pentru a-și stabili propria autoritate.
„Nici la dorința femeilor”
Există două interpretări principale aici:
Interpretarea mesianică: „Dorința femeilor” era o expresie folosită pentru a descrie dorința femeilor evreice de a-L naște pe Mesia. A nu se uita la această dorință înseamnă un dispreț total față de Hristos.
Interpretarea literală: Sugerează un personaj care nu are afecțiuni umane normale sau care manifestă un ascetism fals și dur, fiind dedicat exclusiv puterii și distrugerii.
„Se va slăvi pe sine mai presus de toți”
Aceasta este trăsătura definitorie: narcisismul spiritual absolut. El nu înlocuiește un zeu cu altul, ci se așază pe sine în centrul universului, cerând închinare universală. Este vorba despre o aroganță care depășește orice limită umană cunoscută.
Semnificația generală
Versetul descrie un lider care este total autosuficient și lipsit de empatie. El nu este constrâns de tradiție (dumnezeii părinților), de afecțiune (dorința femeilor) sau de vreo putere superioară (niciun dumnezeu). Singura lui religie este puterea brută și propria persoană.
Dacă versetul 37 ne arată ce respinge acest conducător (credința, tradiția, afecțiunea), versetul 38 ne arată ce pune în loc. Este o trecere de la un gol spiritual la o idolatrie a forței brute.
Iată continuarea logică din Daniel 11:38:
„În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetățuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoșteau părinții săi, îi va aduce cinste cu aur și argint, cu pietre scumpe și lucruri de preț.”
1. „Dumnezeul cetățuilor” (Militarismul)
Termenul de „cetățui” (în ebraică mauzzim) se referă la fortărețe, puncte de sprijin sau putere militară.
Semnificația: Acest lider nu crede în forțe supranaturale care cer moralitate, ci crede în tehnologie, armament și securitate. Singurul lui „dumnezeu” este capacitatea de a domina prin forță.
Aplicația: Este o lume în care bugetele pentru „aur și argint” nu merg către temple sau binele comun, ci către mașinăria de război.
2. O nouă formă de idolatrie
Versetul spune că este un zeu pe care „nu-l cunoșteau părinții săi”. Aceasta subliniază caracterul revoluționar și radical al regimului său:
Nu mai este vorba de zeii antici (precum Zeus sau Jupiter) și nici de Dumnezeul lui Avraam.
Este o religie a eficienței și a controlului total. Resursele cele mai prețioase ale pământului sunt sacrificate pe altarul supravegherii și al puterii statale sau personale.
3. Legătura cu versetul 39: Strategia de control
În versetul 39, vedem cum își consolidează puterea:
Alianțe pragmatice: Îi va onora pe cei care îl recunosc, dându-le funcții și pământ.
Corupția: Folosește proprietatea și bogăția ca instrumente de mituire pentru a menține loialitatea.
Concluzia tabloului profetic
Daniel 11 descrie tranziția de la un lider politic obișnuit la un tiran ideologic. Portretul este cel al unui om care:
Golește lumea de sacru (v. 37 - nu crede în nimic).
Umple golul cu teroare și metal (v. 38 - se închină forței).
Cumpără loialitatea (v. 39 - împarte pământul pentru câștig).
Această succesiune este considerată de mulți teologi ca fiind „rețeta” oricărui sistem totalitar modern, culminând cu figura Antihristului, care nu vrea doar să fie rege, ci vrea să înlocuiască orice formă de divinitate cu propria voință.