mitul credintei

În alte vremuri toate popoarele știau că există un popor aparte: Israel - un popor cu un Dumnezeu viu. Moise, martor al trecerii Marii Roșii, după victoria în fața egiptenilor cântă de bucurie acestui Dumnezeu.

Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni.

Toți cei care au avut privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu vorbind pe muntele Sinai au spus că le ajunge.

Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremură cu putere. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu răspundea cu glas tare.

Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui, care fumega; la priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: "Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim."

 Altă împrejurare:

Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.

Și iată că în acele ipostaze de netăgăduit se găsesc oameni cu inima împietrită. Un exemplu concludent: marii preoți în timpul morții și învierii lui Isus Hristos. O probabilistică a teoriei întâmplării de invidiat: adică în același timp cât Isus a stat pe cruce să fie o eclipsă de soare [wiki][biblia] apoi când a murit un cutremur, iar morții au înviat și s-au arătat celorlalți. O priveliște la care mulți închid ochii :

Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătîndu-se în piept.

Sunt momente când avem dovezi clare și nu dorim să le credem pentru că nu le putem duce. Preferăm să ne mințim pentru că creierul nostru nu poate concepe așa ceva. Nu facem decât să închidem ochii la realitatea care ne înconjoară. Știu, e mult mai simplu să credem basme dar adevărul iese la lumină întotdeauna.

Cât despre știri de genul acesta care spulberă credința celor slabi nu putem decât să ne rugăm ca Cel Veșnic să le deschidă ochii. Iar ei să aibe tăria să suporte Lumina Sa.

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Image by Desirée Delgado via Flickr