Vad prin credinta

Ce bine era. Aveam de toate. Nimic nu ne lipsea.
Și acum ... Parcă totul e pe dos ... Nimic nu îmi mai merge.
Deznădăjduit. Fără speranță.

Așa erau apostolii după ce Isus a murit.
Petru a dezamăgit complet. S-a lepădat. Dar a avut curajul să continue. A avut curajul să înfrunte rușinea dezamăgirii, a lepădării de Rabuni. Iuda nu. A cedat.

După moartea Celui Ales s-au întors la obiceiurile lor, la meseria de pescari. Dar și-au pierdut îndemânarea, toată noaptea au pescuit și n-au prins nimic. Nu le mergea nimic. Erau triști. Cine n-ar fi fost în locul lor așa. Cum vor ieși acum în lume ? Ce va spune lumea despre ei ? Ăștia sunt adepții celui mort.

Visul a durat puțin. Erau împliniți alături de Fiul omului. Acum s-a terminat. Dar nu puteau înțelege ce au greșit ei și cum de s-a terminat așa de repede. Cum se putea ca Fiul lui Dumnezeu să piară ? Erau bulversați de întorsătura tragică a evenimentelor. Dar de ce a permis Dumnezeu așa ceva ?

Se temeau să nu fie ei următorii. Să nu se răscoale cetatea și să nu-i omoare cu pietre. Se temeau de clipa trăită fără Apa Vieții. Speranța lor a fost eliminată din joc. Gândeau ca toți ceilalți oameni, ca diavolul.


Dar EL a demonstrat că nu se termină, de-abia începe:
"Pace vouă, nu vă speriați, apropiați-vă, îndrăzniți, Eu Sunt și voi fi cu voi până la sfârșitul veacului"


drops in the sea green 
Image by Dylan@66 via Flickr

Comentarii

Articole Populare

Diigo

Biblia vs Cartea lui Mormon

raspunsuri conquiztador