Saraci in duh MATEI 5:3

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!




Cu adevărat fericiţi. Deţin cheia fericirii supreme. Rezolvarea problemelor lor. Soluţia.


Cei care nu se lasă conduşi de eul lor în luarea deciziilor. Cei care îşi omoară eul, îşi calcă în picioare mândria personală în fiecare clipă şi îşi dau seama că sunt robii propriei lor atitudini. De aceea aceştia nu acţionează din instinct la fel ca tigrii asupra pradei. Lasă de la ei: într-o închisoare îşi dau porţia celui lipsit.



Dacă ar fi să comparăm: faptele lor spun întodeauna că nu un om trăieşte şi gândeşte ci ceva divin. Astfel nu duhul lor, nu atitudinea lor, nu gândul lor ci Duhul Sfânt, binele triumfă în lupta spirituală ce se dă în fiecare dintre noi. Acest lucru se vede în situaţii extreme, nu în confort ci în lipsuri, în nevoi.



De fapt, ei nu prea au nevoie de confort, sunt convinşi că pot trăi la fel de fericiţi şi-n lipsa lui. Nu acţionează autoritar asupra cuiva pentru binele lor. Caracterul lui Isus este cel mai în măsură, cel mai bun exemplu de om fericit sărac în duh. Isus nu a avut pofte, nu a fost încăpăţânat să aibe lucrul respectiv doar pentru a-şi îndeplini dorinţa de-o clipă. Vorbea doar în numele Tatălui şi ÎL reprezenta pe Tatăl. Fiecare pas era pentru a-I arăta dragostea ce-o poartă Tatălui. A dat totul pentru această dragoste.



Relaţia cu Dumnezeu te face să uiţi de trendul lumii acesteia, să n-ai o părere mai înaltă despre tine şi să pui pe primul loc cel de lângă tine, să fii altruist. De aceea un sărac în duh va opta pentru glonţul din capul lui dacă va fi să aleagă dintre el şi orice om de pe planetă, mai ales un duşman de-al său.



Omul ăsta nu alege să moară în felul ăsta pentru a i se ridica o statuie sau a fi canonizat ci conştiinţa lui curată şi învăţăturile Bibliei îl fac să lase tot ceea ce îl ţine în viaţă (copii, partener, părinţi, nepoţi) şi alege să stingă această flacără pentru binele şi viaţa fratelui său. Alege să moară şi să omoare sinele/eul său pentru ideea că fratele său va avea şansa asta în locul său.



Împărăţia cerurilor e plină de oameni cu o conştiinţă curată. Oameni fără mândrie, cu eul la locul lui, doborât, ce au în faţa ochilor faptul că ei pot greşi iar adevărata sursă de inspiraţie e voia lui Dumnezeu venită prin Duhul Său cel Sfânt. Oameni doborâţi care nu s-au dat bătuţi şi au luptat nu pentru un sistem mai bun sau o viaţă mai bună şi mai confortabilă ci pentru a putea dormi noaptea, a avea o conştiinţă curată.

Oameni ce au ales să rezolve problemele celui de lângă el deoarece el nu mai are probleme de rezolvat.
Oameni ce aleg să suporte pedeapsa capitală pentru viaţa aproapelui. Nu îşi cer drepturile pentru că nu au drepturi din moment ce eul lor nu conduce. Suferă în loc să îi ceară asupritorului să respecte Constituţia pentru că ştie că e condus de ceva mai înalt decât o lege omenească şi în el domneşte ceva mai tare decât un om.



Nu poartă ranchiună pt că ştie că Judecătorul e Drept, nu ţine minte pe cei care i-au făcut rău ci îi uită voit. A Domnului e răzbunarea şi dreptatea. Apostolul Pavel e alt exemplu de un om sărac în duh. Ioan Botezătorul la fel. Trăieşte în belşug chiar dacă sunt în lipsuri. Sunt bogaţi chiar dacă sunt săraci. Au de toate chiar dacă n-au nimic. Pentru că Dumnezeu e totul. Şi doar EL ne umple golurile noastre, fisurile create de noi.

Image by Carl W. Heindl via Flickr