3. Asa zisii "sfinti parinti" ai bisericii. La conciliul de la Niceea (anul 325) imparatul Constantin cel Mare a mediat fara sa aiba habar (el era un om simplu fara educatie) complicatele dezbateri filosofico-teologice intre epioscopi. Alegerea, desigur a fost arbitrara: tu sau tu ai dreptate in functie de cum i se parea lui, nu in functie de cum intelegea (culmea aceasta afirmatie se deduce clar chiar de pe o pagina a bisericii:
http://www.crestinul.ro/concilii.htm dau citatul: " Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu.") Deci imparatul a OBLIGAT episcopii sa spuna cum i-a convenit lui! Era imparatul inspirat de dumnezeu? Nu cred... In decursul secolelor bisericile oficiale au bagat si au scos din biblie si din dogma ce le-a convenit sau ce nu le-a convenit. Kamaru tot aduce "argumentele" unor oameni (extrem de fanatici, ceva de genul celor care-si leaga bomba pe ei in Israel si se arunca in aer in locuri aglomerate) care s-au retras in pustie si au meditat infometindu-se si supunindu-se la cazne oribile. Este cunoscut stiintific ca in asemenea conditii mintea o ia zdravan razna producind tot felul de inchipuiri si halucinatii. Acestea sint "viziunile" acestor indivizi. Despre nocivitatea invataturii lor: ce poate sa invete un individ fanatic pe un om normal? Desigur fanatismul! Cititi cu atentie cit de misogine si inumane sint scrierile lor!
