Codul muncii !
CAPITOLUL II
Executarea contractului individual de muncăArt. 39. - (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic si săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate si sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de muncă si a mediului de muncă;
j) dreptul la protectie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă si individuală;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atributiile ce îi revin conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum si în contractul individual de muncă;
d) obligatia de fidelitate fată de angajator în executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta măsurile de securitate si sănătate a muncii în unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu.
Art. 40. - (1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea si functionarea unitătii;
b) să stabilească atributiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în conditiile legii si/sau în conditiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel national, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităti;
c) să dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitătii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârsirea abaterilor disciplinare si să aplice sanctiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil si regulamentului intern.
(2) Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligatii:
a) să informeze salariatii asupra conditiilor de muncă si asupra elementelor care privesc desfăsurarea relatiilor de muncă;
b) să asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă si conditiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariatilor situatia economică si financiară a unitătii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unitătii. Periodicitatea comunicărilor se stabileste prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentantii salariatilor în privinta deciziilor susceptibile să afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) să plătească toate contributiile si impozitele aflate în sarcina sa, precum si să retină si să vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, în conditiile legii;
g) să înfiinteze registrul general de evidentă a salariatilor si să opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.
Art. 44. - (1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, în conditiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art. 45. - Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtământul scris al salariatului.
Art. 46. - (1) Detasarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
(2) În mod exceptional, perioada detasării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor părti, din 6 în 6 luni.
(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusă de angajatorul său numai în mod exceptional si pentru motive personale temeinice.
(4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, în conditiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
SECTIUNEA a 2-a
Concedierea
SECTIUNEA a 3-a
Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului
Art. 61. - Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în următoarele situatii:
a) în cazul în care salariatul a săvârsit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinară; Art. 63. - (1) Concedierea pentru săvârsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile si în termenele stabilite de prezentul cod.
SECTIUNEA a 4-a
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului
Art. 65. - (1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiintarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiintarea locului de muncă trebuie să fie efectivă si să aibă o cauză reală si serioasă.
Art. 66. - Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
Art. 67. - Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii în conditiile prevăzute de lege si de contractul colectiv de muncă aplicabil. SECTIUNEA a 6-a
Dreptul la preaviz
Art. 73. - (1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se află în perioada de probă.
(3) În situatia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu exceptia cazului prevăzut la art. 51 alin. (2).
Art. 74. - (1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris si trebuie să contină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităti, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate si termenul în care salariatii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în conditiile art. 64.
(2) Abrogat.
Art. 75. - Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
SECTIUNEA a 7-a
Controlul si sanctionarea concedierilor nelegale
Art. 76. - Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Art. 77. - În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Art. 78. - (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune părtile în situatia anterioară emiterii actului de concediere. 
De unde are guvernul dreptul sa dea concediu de odihna angajatului? De unde sti?
RăspundețiȘtergereCe este un drept? De unde se ia acest drept?
RăspundețiȘtergeren-am prea inteles intrebarea... :D
RăspundețiȘtergereIn articol am scos cateva citate din codul muncii care reglementeaza relatia dintre angajator si angajat.
Citate care ma interesau la momentul acela pentru ca firma a inceput restructurarile pe fondul crizei.
Iar in contractul individual de munca se specifica numarul de zile pe care un angajat il poate lua, de regula peste 20 de zile/an.
un drept e un privilegiu de care o persoana beneficiaza :)
RăspundețiȘtergereCine da drepturile? Pe ce baza statul da cuiva un drept?
RăspundețiȘtergereSa intreb altfel: care este rolul statului? Dar al Constitutiei?
RăspundețiȘtergerePe ce baza decide guvernul ce drepturi sa dea la oameni?
la inceput au plecat de la codul lui Hammurabi dar cu asa zisa "evolutie" s-au adoptat si principii crestine.
RăspundețiȘtergereOricum statul cu legile sale sunt supuse greselii, pentru ca au fost inventia omului.
Rolul statului ar trebui sa fie cel de protector, dar infometarea celor care-l conduce duce la furt si coruptie.
Constitutia e un amalgam de reguli dupa care se ghideaza oamenii intr-un anumit stat. La fel ca in orice alt joc avem nevoie de reguli. Fara ele ar fi un haos din cauza egoismului unora. La fel ca la fotbal sau in circulatia rutiera e nevoie de reguli si de cei care le respecta.
Inca o intrebare, sorry: daca rolul statului este sa fie "cel de protector", ce anume ar trebui sa protecte?
RăspundețiȘtergerear trebui sa ofere o armonie intre entitatile peste care "domnește".
RăspundețiȘtergereLa fel cum arbitrii sunt o terță parte între două echipe, ei decid când regulile sunt încălcate și aplică sancțiuni astfel încât jocul să continue.
Protejații principali ar trebui să fie cei cu probleme sociale, care au nevoie de ajutor pentru a supraviețui. Ar trebui, pentru că realitatea e alta.
Eu vad un pic diferit.
RăspundețiȘtergereDrepturile cuiva vin de la Dumnezeu, nu de la oameni sau de la un guvern. Treaba statului este ca sa fie sigur ca aceste drepturi nu sint incalcate. Constitutia este "contractul" pe care statul il face cu cetatenii. Un fel de a spune: uite aici promitem ca nu vom incalca drepturile voastre si nu vom lasa pe nimeni sa va incalce drepturile.
Sa revin la subiectul postului: de unde isi ia statul puterea de a spune ca un angajat are dreptul la concediu de odihna? Cind statul da un drept, se erijeaza in a fi Dumnezeu. Statul trebuie sa fie sigur ca drepturile unui om nu sint incalcate, nu sa inventeze el drepturi. Da, un sef poate sa negocieze termenii contractului cu un angajat. In cazul de fata este fortat sa-i ofere concediul. Dreptul lui ii este incalcat.
Biblic, cei cu probleme sociale sint datoria familiei si a bisericii, nu a statului.
Pacat insa, ca oamenii asteapta de la stat sa faca ceva ce nu e treaba lui sa faca (sa asigure concediu de odihna/boala, sa asigure pensie/ajutor social, sa forteze scoala, sa se bage in sectorul privat). De aceea treburile nu vor merge nicodata bine.
Dar drepturile venite de la Dumnezeu nu sunt aceleasi cu cele recunoscute de catre stat.
RăspundețiȘtergereFiecare stat cu legea lui, la fel ca la orice sport. Bine, fiecare religie are o constitutie diferita si drepturi diferite pentru enoriasii proprii.
Nu statul da dreptul concediului de odihna, ci angajatorul. Statul e acea terță parte care supraveghează acțiunile noastre. Iar dacă cineva nu se supune acelui contract statul ia măsuri.
"Dreptul lui ii este incalcat." - te referi la dreptul sefului ? Nu prea inteleg aici ... Drepturile sunt menționate în contractul individual/colectiv de muncă în cazul nostru.
În realitate, biserica are grijă doar de săracii din propria ogradă. Cel puțin așa am văzut eu. Nu dau creștinii bani unui musulman sărac sau ateilor. Sau invers. Statul nu face discriminări.
Ai dreptate, și-mi aduc aminte de pasajul: voi vă duceți să vă facă cei din lume dreptate când de fapt ei urăsc adevărul.
Exact aici este problema. Drepturile pe care le are omul de la Dumnezeu ii sint incalcate. Deci statul nu-si face treaba. In loc sa se asigure ca drepturile cetatenilor nu sint incalcate, statul se baga unde nu-i fierbe oala.
RăspundețiȘtergereNu fiecare stat cu legea lui, pentru ca oamenii sint egali in fata lui Dumnezeu si toti ar trebui sa aiba aceleasi drepturi recunoscute. Doar pentru faptul ca un stat incalca anumite drepturi, asta nu inseamna ca asa trebuie sa fie.
De cine e facut Codul Muncii, nu de guvern? Deci angajatorul nu are voie sa nu dea concediu de odihna. Dreptul lui, al angajatorului este incalcat. Dreptul de a negocia cu angajatul. Dreptul lui de a oferi concediu sau nu. Statul il obliga sa-i dea concediu de odihna/boala.
Stii de ce s-a lasat biserica pe o ureche si nu-si mai ajuta semenii? Pentru ca stiu ca statul o face. Dar nu asa era la inceput. Pentru ca statul a preluat aceasta responsabilitate, biserica isi pierde din misiunea pe care trebuie s-o faca. Din nou, pentru ca statul o face, nu inseamna ca asa e corect.
Chestia e, ca in prezent, in Romania, multe dintre drepturile date de Dumnezeu omului sint incalcate. Am citit Constitutia si are un iz asa de comunist, ca ma mir ca merge ceva in RO.
Statul trebuie sa respecte niste legi pentru toate religiile. Pentru că noi crestinii credem in niste legi [pentateuh, predica de pe munte], ateii in altele [de obicei teoria evolutionista], musulmanii, budistii, hindusii in altele.
RăspundețiȘtergereStatul trebuie sa îi împace pe toți.
Pai ca sa fii angajator ar trebui sa te supui unor reguli, printre care si cea de a da concediu de odihna. IL obliga sa dea concediu pentru ca asa e normal. Un om care e bolnav are tot dreptul sa nu vina la lucru, tocmai de aia isi ia concediu medical.
Poti da exemple de drepturi date de Dumnezeu si incalcate de stat ?
Pot spune ca astazi, mai mult ca oricand, avem libertate.
Statul nu trebuie sa respecte o religie. Trebuie sa respecte drepturile oamenilor date de Dumnezeu. Pe mine nu ma intereseaza daca musulmanii cred ca Allah le porunceste sa-i omoare pe crestini si pe evrei. Conform lui Dumnezeu, fiecare persoana are dreptul la viata. Avortul este unul din drepturi incalcate de stat.
RăspundețiȘtergereStatul nu are cum sa-i impace pe toti. Cum am scris, musulmanii cred ceva impotriva legilor lui Dumnezeu, ei nu trebuie impacati. Cei care fac avort, omoara o viata de la Dumnezeu. Ei, de asemenea, nu trebuie impacati.
Aici e problema: angajatorul. Caror drepturi trebuie el sa se supuna? Unor oameni sau lui Dumnezeu? Oamenii au facut "dreptul la concediu" fara nici o autoritate. Ei nu sint Dumnezeu sa dea drepturi. Nu e normal sa dai drepturi cuiva luind drepturile altora.
Aici este diferenta dintre drepturile de la Dumnezeu si cele ale oamenilor: Dumnezeu cind da un drept, da la toti la fel. Cind un om/stat/guvern/ da drepturi, ei o fac prin incalcarea drepturilor altor oameni. Asta nu e corect biblic.
Un om bolnav are dreptul sa nu vina la lucru, precum si angajatorul are dreptul sa negocieze daca sa-l plateasca sau nu. Nu sa fie fortat de guvern s-a o faca. I se incalca dreptul lui.
Imi pare rau, dar nu avem mai multa libertate. Are dreptul un parinte sa-si educe copiii acasa? Nu. Are dreptul un om cu o firma sa si-o conduca cum vrea (neincalcind drepturile altor oameni)? Nu. Guvernul il obliga la atitea reguli!! Unde scrie in Biblie ca avem dreptul la pensie? Avem dreptul sa vorbim ce vrem fara sa fim penalizati? Du-te la scoala, la ora de biologie si spune-le ca ne-a facut Dumnezeu, nu ne tragem din maimuta, si vezi daca nu primesti 4. Sau du-te si spune-le ca pamintul nu e de milioane de ani, ca elev, esti pedepsit daca nu crezi in evolutie. Esti pedepsit cu note proaste.
Unde da Dumnezeu de inteles in Biblie, ca cineva are dreptul la concediu medical/de odihna, platit?
Eu cred ca in afara de a taxa oamenii pentru a plati politia, armata, repararea drumurilor, pompierii, in general pentru apararea interna si externa, restul taxelor sint incalcarea drepturilor oamenilor la libertate.
Daca statul ar respecta "drepturile oamenilor date de Dumnezeu" atunci acel stat, as zice, ca s-ar numi RAI. Orice formă de guvernământ de pe Terra nu poate satisface ipoteza de mai sus pentru că:
RăspundețiȘtergere- intr-un stat ar trebui să poată conviețui mai multe ideologii, de la credința în lucruri ca fiind spirite [hinduși] până la credința în nimic [ateismul]. Asta privită din punctul de vedere al liberalului modern.
- n-ar mai avea sens fraza din Biblie care spune că stăpânitorul lumii acesteia e diavolul. Asta dpdv al teologului.
Referitor la avort am scris o ipoteza aici care s-ar rezuma așa: folosirea științei - totul sau nimic. Bine, așa-mi explic eu abordarea unor teologi care sunt pentru avort, dar asta nu înseamnă că le împărtășesc ideea ;)
Acel stat s-a numit America. Constitutia Americii arata exact acest lucru. Dar de la Roosevelt incoace, incetul cu incetul nu se mai tine cont de Constitutie.
RăspundețiȘtergereIn America au putut trai tot felul de ideologii. Diavolul este prezent, de aceea incearca sa distruga peste tot. Uita-te la America ce a ajuns.
Ceea ce vreau sa zic, se poate. Daca se vrea.