esti in elita. vei reusi
Era ultima ședință cu profesorul de matematică înainte de testul final: admiterea la facultate.
Emoții mari înaintea celui mai mare examen al vieții.
4 ani de pregătire erau comprimați în două probe.
Mii de studenți așteptau să dea tot ce au mai bun.
Și în învălmășeala aceea în minte îmi apăreau ultimele cuvinte ale sale: "ești în elită. vei reuși"
De-a lungul liceului a fost profesorul care a știut să aprecieze munca grea. Eram obișnuit cu ea încă din copilărie. Când participam la olimpiade, la teste sau la tablă ... știa ce pot. Știam că e obiectiv și realist și încrederea sa în mine mi-a dat avânt. În plus, toată speranța mi-am pus-o în Dumnezeu [pe bilet scria "prin Isus voi birui"] iar tot ceea ce puteam face, am făcut: am lucrat din greu, uneori chiar până dimineața.
Țin minte că am lucrat toată noaptea, după o zi grea de școală, apoi meditații. Aveam o forță interioară ce mă făcea să continui, să nu mă las. Pentru că miza era mare. Nu ne permiteam să intru la cu plată. Iar în aceeași dimineață am avut ore. Ecuații, integrale, sisteme matematice îmi zburau prin minte. Mi-erau în sânge. Și colegul de la tablă a greșit. Unde e greșeala ? Nu aveam timp și cuvinte să o spun. M-am ridicat, și cu degetul pe tablă, am spus: aici! Colegii au rămas mască, iar profu impresionat.
O vorbă de încurajare, venită din partea unui om de valoare face totul.
Emoții mari înaintea celui mai mare examen al vieții.
4 ani de pregătire erau comprimați în două probe.
Mii de studenți așteptau să dea tot ce au mai bun.
Și în învălmășeala aceea în minte îmi apăreau ultimele cuvinte ale sale: "ești în elită. vei reuși"
De-a lungul liceului a fost profesorul care a știut să aprecieze munca grea. Eram obișnuit cu ea încă din copilărie. Când participam la olimpiade, la teste sau la tablă ... știa ce pot. Știam că e obiectiv și realist și încrederea sa în mine mi-a dat avânt. În plus, toată speranța mi-am pus-o în Dumnezeu [pe bilet scria "prin Isus voi birui"] iar tot ceea ce puteam face, am făcut: am lucrat din greu, uneori chiar până dimineața.
Țin minte că am lucrat toată noaptea, după o zi grea de școală, apoi meditații. Aveam o forță interioară ce mă făcea să continui, să nu mă las. Pentru că miza era mare. Nu ne permiteam să intru la cu plată. Iar în aceeași dimineață am avut ore. Ecuații, integrale, sisteme matematice îmi zburau prin minte. Mi-erau în sânge. Și colegul de la tablă a greșit. Unde e greșeala ? Nu aveam timp și cuvinte să o spun. M-am ridicat, și cu degetul pe tablă, am spus: aici! Colegii au rămas mască, iar profu impresionat.
O vorbă de încurajare, venită din partea unui om de valoare face totul.
Image by janusz l via Flickr
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.