maruta va fi tatic

Din clipa în care Isus a putut gândit a recunoscut că nu s-a născut ca să ducă o viaţa după placul şi propriile-i dorinţe, ci că are o misiune de îndeplinit, că viaţa Sa este hotărâtă numai de voinţa lui Dumnezeu: a fi pe de-a-ntregul spre folosul altora. Pentru prima dată a spus lucrul acesta când avea 12 ani vizitând templul. Dragostea vie a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, s-a întrupat în Isus. A venit la ai săi ca să-i salveze, şi să-i fericească, dar ei nu L-au primit. L-au respins, prigonit, judecat şi-n final l-au răstignit. Toate acestea le-a luat Isus asupra Lui umil, dar foarte hotărât, conştient de răspunderea încredinţată şi plin de dragoste pentru cei pierduţi. A făcut lucrul acesta pentru toţi oamenii, pentru noi care nu am fost prietenii, ci vrăjmaşii Lui. Pentru duşmanii Săi şi-a dat viaţa. A luat asupra Lui slăbiciunile, greşelile, vina şi păcatele noastre. El, care a fost fără păcat, fără să-L silească cineva, nu din obligaţie, ci din dragoste pentru toţi oamenii din toate vremurile. A avut încrederea că oamenii care o să-I audă vocea, vor urma adevărul, vor răspunde dragostei Sale nemărginite şi vor merge pe drumul pe care-i conduce. Isus nu s-a cramponat de faptul egalităţii sale cu Dumnezeu. Această asemănare şi unitate cu Dumnezeu nu a privit-o ca un bun ce trebuie conservat, ci mai degrabă putem spune despre El că a luat chip de rob cu toate înjosirile, slăbiciunile şi chinurile pe care le implică acest chip. Conştient s-a făcut părtaş cu neamul omenesc în întreaga lui mizerie, dar în primul rând a luat asupra Sa toate păcatele şi şi-a dat viaţa pentru toţi aceia care cred în El şi-L urmează.