Iată câteva aspecte care scot în evidență această atitudine uluitoare:
1. Alegerea lui Iuda: O decizie asumată
Isus nu l-a ales pe Iuda dintr-o eroare de judecată. Evanghelia după Ioan (6:64) precizează clar: „Căci Isus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel ce-L va vinde”.
* Semnificația: Isus l-a ținut aproape pe cel care urma să Îi curme viața timp de trei ani. L-a lăsat să vadă minunile, să audă învățăturile și i-a încredințat chiar punga cu bani a grupului, deși știa că Iuda fura din ea.
2. Gestul suprem: Spălarea picioarelor
În noaptea trădării, Isus face ceva de neconceput pentru logica umană. El spală picioarele tuturor ucenicilor, inclusiv ale lui Iuda.
* Știa că acele picioare, pe care tocmai le spăla cu apă și le ștergea cu ștergarul, aveau să meargă peste câteva minute la marii preoți pentru a-L preda.
* Aceasta a fost ultima ofertă de har: Isus l-a tratat pe trădător ca pe un prieten drag până în ultima secundă.
3. Confruntarea de la Cină: O avertizare, nu o condamnare
La Cina cea de Taină, Isus declară: „Unul din voi Mă va vinde”.
* Nu l-a expus pe Iuda în fața celorlalți (ceilalți ucenici nici nu au înțeles despre cine e vorba).
* Când i-a întins bucata de pâine înmuiată — un gest de onoare în cultura vremii — a fost un ultim semnal privat. Isus îi spunea, practic: „Știu ce faci, dar încă ești la masa Mea”.
4. Sărutul din Ghetsimani: „Prietene...”
Chiar și în momentul arestării, când Iuda vine cu soldații și Îl sărută (semnul convenit pentru identificare), Isus îi răspunde cu un cuvânt care cutremură: „Prietene, pentru ce ai venit?” (Matei 26:50).
* Isus nu a simțit amărăciunea unei victime surprinse. El vedea în Iuda un suflet pierdut, chiar dacă acțiunile lui Iuda erau necesare pentru împlinirea Scripturilor.
> Concluzia este aceasta: Isus nu l-a urât pe Iuda pentru că „Îi strica planurile”, ci a suferit pentru Iuda, pentru că știa ce preț va plăti acesta pentru trădarea sa. Isus a rămas Stăpân pe sine pentru că vedea dincolo de trădare, spre scopul final: Crucea.