Dacă Isus știa ce va face iuda, de ce nu s-a dus la el să îi arate că greșește?

Aceasta este una dintre cele mai profunde întrebări despre libertatea umană și planul divin. De ce un învățător care predica iubirea și întoarcerea de la păcat nu l-a luat pe Iuda deoparte, într-o discuție privată, pentru a-l „convinge” să se oprească?

Există câteva motive fundamentale, care țin de natura misiunii lui Isus și de modul în care Dumnezeu respectă voința omului:

1. Respectarea liberului arbitru

Isus nu a fost un „programator” de minți, ci un Mântuitor de suflete. Dacă L-ar fi forțat pe Iuda să se răzgândească prin dovezi irefutabile sau prin presiune psihologică, Iuda nu ar mai fi fost un om liber.

 * Isus i-a oferit lui Iuda avertismente subtile (la Cina cea de Taină) și dovezi de iubire (spălarea picioarelor), dar a lăsat decizia finală în mâna lui.

 * Dragostea adevărată nu forțează niciodată; ea se oferă, dar lasă celuilalt libertatea de a o respinge.

2. Isus i-a „arătat” constant, dar Iuda a refuzat să „vadă”

Timp de trei ani, Iuda a stat lângă sursa Luminii. Isus a vorbit constant despre:

 * Pericolul iubirii de bani („Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”).

 * Nevoia de smerenie.

 * Faptul că Împărăția Sa nu este din lumea aceasta (Iuda probabil spera la o revoluție politică împotriva Romei).

   Iuda nu a greșit din ignoranță, ci din alegere. El a văzut minunile și a auzit adevărul, dar inima lui a rămas atașată de propriile planuri și interese. Cu cât primești mai multă Lumină cu atât se cere mai mult de la tine.

3. Necesitatea Scripturilor și a Jertfei

Din perspectivă teologică, Isus știa că drumul spre Cruce trebuia să treacă prin trădare. Nu pentru că Dumnezeu a „instigat” trădarea, ci pentru că Dumnezeu a folosit răul pe care Iuda l-a ales de bunăvoie pentru a înfăptui binele suprem: mântuirea lumii.

 * Dacă Isus l-ar fi oprit pe Iuda, cine ar mai fi împlinit planul mântuirii? Isus accepta trădarea ca pe o cupă amară pe care trebuia să o bea pentru a-Și finaliza lucrarea.

4. O ultimă șansă la „Cina cea de Taină”

În momentul în care Isus a spus: „Ceea ce faci, fă repede”, El i-a arătat lui Iuda că știe. Aceasta a fost, de fapt, ultima formă de „confruntare”.

> Isus i-a demonstrat lui Iuda că este văzut, că secretul lui nu este secret. În acea clipă, Iuda ar fi putut să cadă în genunchi și să ceară iertare. Faptul că a ales să iasă în noapte arată cât de întunecată devenise inima lui.

O perspectivă interesantă:

Isus S-a dus la Iuda, dar nu cu o lecție de morală, ci cu un gest de slujire (spălarea picioarelor). Uneori, tăcerea și bunătatea în fața răului sunt cele mai puternice forme de a-i arăta cuiva că greșește. 

Din păcate, în cazul lui Iuda, remușcarea a venit prea târziu și s-a transformat în disperare, nu în pocăință (spre deosebire de Petru, care și el a greșit, dar s-a întors).