Scara sfintirii
La început credeam că reprezintă urcarea sufletului după moarte, așa cum mă obișnuisem să văd pe pereții bisericilor.
Dar de fapt îmi confirmă credința cum că fiecare merge pe calea dinainte cunoscută de Dumnezeu - cale ce reprezintă procesul de sfințire sau creștere spirituală pe care fiecare trebuie să-l parcurgem. Menit să ne facă asemenea Fiului Său, prin ascultarea de îndemnurile Duhului și faptele dinainte stabilite de Tatăl. Noi nu facem faptele noastre ci sunt rezultatul credinței și a Duhului Sfânt din noi.
Interesant că odată căzut o poți lua de la capăt, dar se pare că experiența e aceeași, prin urmare diavolul te doboară dar tu te ridici din locul în care ești. Ca la cucerirea unei cetăți. Vin săgeți din toate părțile și unele te doboară dar de fiecare dată un învingător se ridică și continuă. Totuși aceste căderi au o limită, nu putem abuza de bunătatea lui Dumnezeu.
O altă remarcă, îngerii nu stau într-un colț uitându-se ca la tv cum cad cei pe care trebuiau să-i ajute. Fiecare om își are îngerii lui în ceruri.mt18:10 Fiecare ispită e conform cu puterea dată fiecărui om.
Privirea țintă la EL. Așa urcăm pe scară. Tindem să ne uităm în jos ba după cei cunoscuți căzuți și să mijlocim pentru ei, ba după mizilicurile vieții acesteia.
Pavel și apostolii au căzut, dar s-au ridicat, Iuda în schimb și-a dat seama ce greșeală mare a făcut prea târziu. Solomon a fost orbit de femei+mândrie și a greșit. David s-a ridicat dar a plătit scump căderea. Toți sunt exemple de învățătură pentru noi.
Al doilea sosit probabil e un ÎnaltPreaFericit după îmbrăcăminte. E ciudat că ceilalți nu-i cer lui ajutorul să-i "treacă" câteva trepte mai sus ;)
Dar de fapt îmi confirmă credința cum că fiecare merge pe calea dinainte cunoscută de Dumnezeu - cale ce reprezintă procesul de sfințire sau creștere spirituală pe care fiecare trebuie să-l parcurgem. Menit să ne facă asemenea Fiului Său, prin ascultarea de îndemnurile Duhului și faptele dinainte stabilite de Tatăl. Noi nu facem faptele noastre ci sunt rezultatul credinței și a Duhului Sfânt din noi.
Interesant că odată căzut o poți lua de la capăt, dar se pare că experiența e aceeași, prin urmare diavolul te doboară dar tu te ridici din locul în care ești. Ca la cucerirea unei cetăți. Vin săgeți din toate părțile și unele te doboară dar de fiecare dată un învingător se ridică și continuă. Totuși aceste căderi au o limită, nu putem abuza de bunătatea lui Dumnezeu.
O altă remarcă, îngerii nu stau într-un colț uitându-se ca la tv cum cad cei pe care trebuiau să-i ajute. Fiecare om își are îngerii lui în ceruri.mt18:10 Fiecare ispită e conform cu puterea dată fiecărui om.
Privirea țintă la EL. Așa urcăm pe scară. Tindem să ne uităm în jos ba după cei cunoscuți căzuți și să mijlocim pentru ei, ba după mizilicurile vieții acesteia.
Pavel și apostolii au căzut, dar s-au ridicat, Iuda în schimb și-a dat seama ce greșeală mare a făcut prea târziu. Solomon a fost orbit de femei+mândrie și a greșit. David s-a ridicat dar a plătit scump căderea. Toți sunt exemple de învățătură pentru noi.
Al doilea sosit probabil e un ÎnaltPreaFericit după îmbrăcăminte. E ciudat că ceilalți nu-i cer lui ajutorul să-i "treacă" câteva trepte mai sus ;)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să respectați regulile de bun simț. Mulțumesc.