Cristian Ionescu: Scopul darurilor Duhului Sfant

Am mai ascultat o predică de-a lui Cristian Ionescu aici. Scopul darurilor este edificarea/zidirea/creșterea către desăvârșire, creșterea și maturizarea în credință atât individual cât și la nivelul Bisericii.

Textul este din 1Cor 13.8-12:

Profețiile, limbile și cunoașterea se vor sfârși când:

1. va veni ce este desăvârşit și ceea ce există doar în parte se va sfârşi (versetul 10)
2. vom vedea faţă în faţă (versetul 12a)
3. voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut (versetul 12b)

La punctul 1 e clar că se referă la Venirea Cuiva care este desăvârșit ori referirea Bibliei este doar la Domnul Isus ca fiind desăvârșit (așa cum vedeți mai jos) iar Pavel se referea la venirea lui Hristos pentru că altă venire la momentul vorbirii lui Pavel nu mai era așteptată din moment ce Duhul Sfânt a fost dat deja la cincizecime. A spune că așteptarea anului 95 când a fost scrisă Apocalipsa este de fapt "venirea a ceea ce este desăvârșit" e o ipoteză ciudată și pentru împlinirea ei trebuie să ștergem o bună parte din sfaturile apostolului Pavel cu privire la darurile Duhului Sfânt. Dacă putem ignora o parte din Biblie ce vorbește despre profeții și limbi de ce să nu ignorăm și cunoștința care s-a sfârșit în același moment. Ori asta e imposibil pentru că ar însemna să ignorăm întreaga Scriptură menită să ne învețe, îndrepte.

Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, după rânduiala lui Melhisedek. (evrei 5.8)

Cu privire la referirea la sfârșit, în cea mai mare parte se vorbește despre venirea Domnului, iar dacă Scriptura se tâlcuie prin ea, nu găsesc vreo referire similară la sfârșitul profețiilor & limbilor în alt context din Biblie. Sfârșitul Legii e Cristos (rom10.4), nu văd vreun sfârșit intermediar. Și oare de ce Pavel ar exclude 3 din cele 9 daruri ale Duhului Sfânt despre care ne învață cum să le mânuim.

Astfel, aşteptând descoperirea Domnului nostru Isus Cristos, voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, iar El vă va şi întări până la sfârşit, astfel încât să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. (1cor1.8)

Și dacă profeția, limbile și cunoașterea au luat sfârșit înseamnă că văd față în față și cunosc la fel cum am fost cunoscut.

În ce priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El, vă cerem, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi sau tulburaţi aşa de repede în mintea voastră de vreun duh sau de vreo afirmaţie sau de vreo scrisoare ca venind din partea noastră, care spune că ziua Domnului a şi venit. (2tes2.2)

La fel cum spunea și pastorul la minutul 27, fratele Cristian Ionescu nu există dovezi că acest text vorbește despre alcătuirea canonizată a Scripturii și atâta timp cât suntem aici pe pământ vom fi limitați și parțial vom vedea Slava lui Dumnezeu. Când va veni Domnul toate limitele vor fi eliminate. Vom vedea față în față la fel ca în 1Ioan 3.2: ÎL vom vedea așa cum este.

Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este.

Dacă deosebirea între timpul lui Pavel și acum e canonizarea Bibliei, trebuie să luăm în calcul că noi creștinii (baptiști) ne considerăm superiori față de biserica primară și implicit Pavel pentru că noi avem impresia că spre deosebire de Pavel vedem față în față și cunoaștem așa cum am fost cunoscuți, ne dăm drept maturi nu copii în fața lui Pavel care se considera copil. Ce avem noi și Pavel n-avea ? Prin canonizarea Bibliei oare cunoaștem pe deplin ? Sau odată ce trupul nostru a fost transformat iar mintea noastră a lăsat limitările ei odată cu venirea Domnului ?

Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti.

Dacă noi după canonizarea Scripturii am devenit implicit oameni adulți spiritual, deci am sfârșit cu lucrurile copilărești (odată cu sfârșirea prorociilor, vorbirii în limbi și a cunoștinței) ar trebui să scoatem din Scriptură versetele despre copii pentru că nu se mai aplică astăzi, ori noi așa cum scrie în efeseni 4.13 avem un scop de a ajunge la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.

Câteva extrase din predică:

6.30 Darul/Semnul inițial/exterior al botezului cu Duhul Sfânt este unul dintre cele 9 daruri și anume vorbirea în limbi. În toate cazurile în care le găsim în Faptele Apostolilor botezul cu Duhul Sfânt este însoțit de vorbirea în alte limbi. Foarte clar delimitat acest adevăr în cartea Faptele Apostolilor.

În afară de cazul din Samaria din Fapte 8.17. Dacă toți botezații cu Duhul Sfânt vorbesc în limbi atunci de ce Pavel nu ia ipoteza asta în calcul ?